Comentariul pasajului
Versetul 136
Textul arab și traducerea din volum
يَـٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُوٓا۟ ءَامِنُوا۟ بِٱللَّهِ وَرَسُولِهِۦ وَٱلْكِتَـٰبِ ٱلَّذِى نَزَّلَ عَلَىٰ رَسُولِهِۦ وَٱلْكِتَـٰبِ ٱلَّذِىٓ أَنزَلَ مِن قَبْلُ ۚ وَمَن يَكْفُرْ بِٱللَّهِ وَمَلَـٰٓئِكَتِهِۦ وَكُتُبِهِۦ وَرُسُلِهِۦ وَٱلْيَوْمِ ٱلْـَٔاخِرِ فَقَدْ ضَلَّ ضَلَـٰلًۢا بَعِيدًا ﴿١٣٦﴾
136. O, voi cei care credeti! Credeti in Allah, in Mesagerul Sau, in Cartea pe care a coborat-o asupra Mesagerului Sau si in Cartile pe care le-a coborat mai inainte. Iar cel care nu crede in Allah, in ingerii Sai, in Cartile Sale, in Mesagerii Sai si in Ziua de Apoi s-a ratacit intr-o ratacire indepartata.
Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi
Trebuie stiut ca poruncile si indrumarile se adreseaza fie celui care nu savarseste lucrul, poruncindu-i sa-l inceapa, asa cum necredinciosilor li se porunceste sa creada: „O, voi carora vi s-a dat Cartea! Credeti in ceea ce am coborat, adeverind ceea ce aveti...” [an-Nisa', 4:47]; fie celui care a inceput deja sa-l savarseasca, poruncindu-i sa indrepte ceea ce face, sa-l desavarseasca si sa implineasca ceea ce inca ii lipseste.
Astfel este porunca din acest verset catre credinciosi: „Credeti!” Ea cuprinde porunca de a savarsi tot ceea ce le indreapta credinta pe temelia sinceritatii si a adevarului, de a se feri de tot ceea ce o strica si de a se cai de tot ceea ce o slabeste. Cuprinde si porunca de a dobandi ceea ce ii lipseste credinciosului din stiinta islamica si din faptele bune. Ori de cate ori ii ajunge un text, ii intelege sensul si crede in el, aceasta face parte din credinta care i-a fost poruncita. La fel, toate faptele launtrice si exterioare fac parte din credinta, dupa cum arata multe texte si consensul primelor generatii ale comunitatii.
Apoi omul trebuie sa continue pe aceasta cale si sa ramana statornic pana la moarte. Allah spune: „O, voi cei care credeti! Temeti-va de Allah asa cum I se cuvine si nu muriti decat musulmani” [Al 'Imran, 3:102].
Aici Allah ne porunceste sa credem in El, in Mesagerul Sau - pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa -, in Coran si in Cartile coborate mai inainte. Toate acestea fac parte din credinta obligatorie, fara de care omul nu poate fi credincios. El trebuie sa creada in chip general in ceea ce nu cunoaste in amanunt, iar in ceea ce ajunge sa cunoasca amanuntit trebuie sa creada tot in amanunt. Cel care crede in chipul poruncit a fost calauzit si va izbandi.
„Cel care nu crede in Allah, in ingerii Sai, in Cartile Sale, in Mesagerii Sai si in Ziua de Apoi s-a ratacit intr-o ratacire indepartata.” Ce ratacire poate fi mai mare decat a celui care paraseste calea dreapta a calauzirii si urmeaza drumul ce duce la pedeapsa dureroasa? Trebuie stiut ca necredinta intr-unul dintre aceste lucruri este asemenea necredintei in toate, fiindca ele sunt legate intre ele si credinta in unele fara celelalte nu poate exista.