An-Nisa · 4:117–121

Versetele 117 la 121

Ceea ce cheama acesti politeisti in locul lui Allah nu sunt decat zeitati femei: idolii carora le-au dat nume feminine, precum al-'Uzza, Manat si altele. Este cunoscut ca numele arata natura celui numit. Daca acestor idoli li s-au dat nume feminine, nume care exprima lipsa si slabiciune, aceasta arata ca si lucrurile numite astfel sunt nedesavarsite si lipsite de insusirile desavarsirii. In mai multe locuri din Cartea Sa, Allah vesteste ca ele nici nu creeaza, nici nu daruiesc hrana, nici nu-i apara pe cei care le adora. Ele nu-si pot aduce lor insele vreun folos si nu pot indeparta vreun rau, nu se pot ajuta impotriva celui care le voieste raul, nu aud, nu vad si nu au pricepere.

Cum poate fi adorat cineva cu asemenea insusiri, iar adorarea sa nu-I fie consacrata Celui Care are Numele cele mai frumoase, insusirile cele mai inalte, toata lauda, desavarsirea, slava, maretia, puterea, frumusetea, mila, bunatatea si darnicia; Celui unic in puterea de a crea si carmui si desavarsit in intelepciune in tot ceea ce porunceste si hotaraste? Aceasta nu poate fi decat culmea urateniei, o dovada a neajunsului celui care o savarseste si a coborarii lui la cea mai josnica treapta ce poate fi inchipuita sau descrisa.

Mai mult, numai in aparenta adorarea lor este indreptata catre acesti idoli nedesavarsiti, iar in realitate nu adora decat seitanul. El este dusmanul lor, vrea sa-i nimiceasca si face tot ce poate pentru aceasta. El este cel mai indepartat de Allah; Allah l-a blestemat si l-a alungat de la mila Sa. Tocmai fiindca Allah l-a indepartat de mila Sa, seitanul cauta sa-i indeparteze si pe oameni de ea. „Cu adevarat, seitanul va este dusman, asa ca luati-l drept dusman. El isi cheama ceata numai ca sa fie dintre locuitorii Focului aprins” [Fatir, 35:6].

De aceea Allah ne vesteste stradania seitanului de a-i amagi pe oameni si felul in care le impodobeste raul si stricaciunea. El I-a spus Domnului sau, jurand: „Voi lua negresit dintre robii Tai o parte hotarata.” Cel blestemat stia ca nu-i va putea rataci pe toti robii lui Allah si ca nu va avea nicio putere asupra robilor Sai sinceri. Puterea lui avea sa fie numai asupra celor care il iau drept apropiat si pun ascultarea fata de el inaintea ascultarii de Domnul lor. In alt loc, el a jurat: „Ii voi rataci pe toti, afara de robii Tai alesi si sinceri dintre ei” [Sad, 38:82-83]. Aceasta este ceea ce ticalosul a dorit si a fost sigur ca va izbuti. Allah a vestit ca lucrul avea sa se petreaca: „Iblis si-a adeverit presupunerea despre ei, iar ei l-au urmat, afara de o ceata dintre credinciosi” [Saba', 34:20].

Despre partea hotarata pe care a jurat ca o va lua, el a aratat ce vrea sa le faca si ce plan are pentru ei: „Ii voi rataci”, adica ii voi abate de la calea cea dreapta, atat in privinta cunoasterii, cat si in privinta faptelor; „ii voi umple de nadejdi desarte”, adica, pe langa ratacire, ii voi face sa-si inchipuie ca vor dobandi ceea ce dobandesc cei bine calauziti. Aceasta este insasi amagirea. Nu s-a multumit sa-i rataceasca, ci le-a si impodobit ratacirea pe care o urmeaza. I-a dus tot mai departe pe calea raului, pana cand au savarsit faptele oamenilor Focului, vrednice de pedeapsa, in timp ce isi inchipuiau ca merita Gradina.

Aceasta li se potriveste iudeilor, crestinilor si altora, despre care Allah spune: „Ei zic: «Nu va intra in Gradina decat cel care este iudeu sau crestin.» Acestea sunt numai dorintele lor desarte” [al-Baqarah, 2:111]; „Astfel am impodobit fiecarei comunitati faptele ei” [al-An'am, 6:108]; „Spune: «Sa va vestim cine sunt cei mai pierduti in fapte? Cei a caror stradanie s-a risipit in viata lumeasca, desi ei socotesc ca fac bine»” [al-Kahf, 18:103-104]. Allah ne vesteste si despre fatarnici, care in Ziua Invierii le vor spune credinciosilor: „Oare nu am fost impreuna cu voi?” Ei vor raspunde: „Ba da, insa v-ati aruncat singuri in ispita, ati asteptat, v-ati indoit si v-au amagit nadejdile desarte, pana a venit porunca lui Allah. Amagitorul v-a inselat cu privire la Allah” [al-Hadid, 57:14].

„Le voi porunci, iar ei vor spinteca urechile vitelor”, asa cum se facea cu bahirah, sa'ibah, wasilah si ham. Prin pomenirea unora dintre aceste animale sunt avute in vedere toate practicile de acest fel. Aceasta este o ratacire care cuprinde interzicerea a ceea ce Allah a ingaduit sau ingaduirea a ceea ce Allah a interzis. Aici intra credintele false si hotararile nedrepte, care sunt dintre cele mai rele feluri ale ratacirii.

„Le voi porunci, iar ei vor schimba creatia lui Allah.” Aceasta cuprinde schimbarea infatisarii exterioare prin tatuare, pilirea dintilor, smulgerea sprancenelor, rarirea dintilor pentru infrumusetare si alte lucruri prin care seitanul i-a amagit, astfel incat au schimbat si au preschimbat creatia lui Allah. Faptele acestea arata nemultumire fata de creatia lui Allah, indoiala in intelepciunea Sa si credinta ca ceea ce fac oamenii cu mainile lor este mai bun decat creatia Celui Milostiv, precum si lipsa multumirii fata de hotararea si creatia Sa.

Aici intra si schimbarea creatiei launtrice, adica a firii sadite de Allah. Allah i-a creat pe robii Sai cu predispozitia naturala catre monoteism, cu inclinarea de a primi si a prefera adevarul. Apoi seitanii vin la ei, ii abat de la aceasta fire frumoasa si le impodobesc raul, asocierea de parteneri cu Allah, necredinta, destrabalarea si neascultarea. Fiecare prunc se naste in starea de fitrah, insa parintii lui il fac iudeu, crestin ori magian. Astfel ei schimba inclinarea naturala pe care Allah a sadit-o in oameni: recunoasterea unicitatii Sale, iubirea si cunoasterea Lui. Seitanilor le cad oamenii prada asa cum cad pradatorilor si lupilor oile ratacite.

Daca nu ar fi bunatatea si darnicia lui Allah fata de robii Sai credinciosi si sinceri, li s-ar intampla si lor ceea ce li s-a intamplat celor rataciti. Acestora li s-a intamplat asa din pricina indepartarii de Domnul si Creatorul lor si a luarii drept apropiat a dusmanului care le voieste raul pe orice cale. Astfel au pierdut in lumea aceasta si in Viata de Apoi, iar sfarsitul lor este regretul, mahnirea si pierderea. De aceea Allah spune: „Cel care il ia pe seitan drept ocrotitor in locul lui Allah a suferit o pierdere vadita.” Ce pierdere poate fi mai limpede si mai mare decat a celui care si-a pierdut binele religiei si al vietii lumesti si pe care pacatele l-au dus la pieire? El dobandeste astfel nefericirea vesnica si pierde fericirea fara sfarsit.

Dimpotriva, cel care Il ia pe Domnul sau drept Ocrotitor si pune multumirea Lui mai presus de orice dobandeste cel mai mare castig si o izbanda uriasa. El primeste fericirea acestei lumi si a Vietii de Apoi si este multumit cu ceea ce Allah ii daruieste. O, Allah, nimeni nu poate opri ceea ce daruiesti si nimeni nu poate darui ceea ce opresti! O, Allah, ia-ne in grija Ta impreuna cu cei pe care ii ocrotesti si daruieste-ne sanatate si ocrotire impreuna cu cei carora le daruiesti sanatate si ocrotire!

Apoi Allah spune: „El le face fagaduinte si ii umple de nadejdi desarte.” Seitanul le face fagaduinte celor pe care cauta sa-i rataceasca, iar fagaduintele lui cuprind si amenintari. Allah spune: „Seitanul va ameninta cu saracia” [al-Baqarah, 2:268]. El ii ameninta ca vor saraci daca cheltuiesc pe calea lui Allah si ii sperie ca vor fi ucisi daca lupta pe calea Lui. Allah spune: „Acela este numai seitanul, care incearca sa va inspaimante cu apropiatii sai” [Al 'Imran, 3:175]. Cand vor sa puna multumirea lui Allah mai presus de orice, el ii sperie prin toate lucrurile care s-ar putea petrece si chiar prin cele cu neputinta. Ii copleseste cu aceste temeri pana cand devin sovaitori in savarsirea binelui.

Tot astfel le umple mintile cu nadejdi desarte, care in realitate sunt asemenea mirajelor lipsite de orice adevar. De aceea Allah spune: „Seitanul nu le fagaduieste decat amagire. Acestia isi vor avea salasul in Gheena”, adica acela care il urmeaza pe seitan, se indeparteaza de Domnul sau si ajunge dintre supusii si ceata lui Iblis va avea Gheena drept salas de pe urma; „si nu vor gasi nicio scapare din ea”, adica nu vor afla pe nimeni care sa-i izbaveasca si niciun adapost, ci vor ramane acolo pentru vecie.

Dupa ce a pomenit sfarsitul nefericit al apropiatilor seitanului, Allah pomeneste sfarsitul fericit al apropiatilor Sai.