An-Nisa · 4:11–12

Versetele 11 si 12

Aceste versete, impreuna cu versetul de la sfarsitul Surei, sunt versetele care trateaza impartirea mostenirii.

Ele, impreuna cu hadithul lui 'Abdullah ibn 'Abbas, consemnat in Sahih al-Bukhari - „Dati-le cotele determinate celor carora li se cuvin, iar ceea ce ramane ii revine celei mai apropiate rude de parte barbateasca¹⁰” -, cuprind cele mai multe, daca nu toate, hotararile privitoare la cotele determinate ale mostenirii, dupa cum se va vedea mai jos.

Este exceptata cota de mostenire a bunicii, care nu este amintita in aceste texte. Insa in cartile as-Sunan s-a relatat de la al-Mughirah ibn Shu'bah si Muhammad ibn Maslamah ca Profetul - pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa - i-a acordat bunicii a sasea parte. Invatatii au ajuns¹¹, de asemenea, la consens asupra acestei hotarari.

„Allah va porunceste cu privire la copiii vostri.” Copiii vostri, o, parinti, va sunt incredintati, iar Allah v-a poruncit sa-i paziti si sa va ingrijiti atat de interesele lor religioase, cat si de cele lumesti.

Trebuie sa-i invatati, sa-i disciplinati, sa-i opriti de la stricaciune si sa le porunciti supunerea fata de Allah si taqwa in toate vremurile, dupa cum Allah Preainaltul a spus: „O, voi cei care credeti, paziti-va pe voi insiva si familiile voastre de un Foc al carui combustibil sunt oamenii si pietrele” (at-Tahrim, 66:6).

Copiii le sunt incredintati parintilor. Daca acestia isi indeplinesc datoria fata de ceea ce le-a fost incredintat, vor avea o rasplata mare; daca il neglijeaza, devin vrednici de avertisment si pedeapsa.

Aceasta arata ca Allah Preainaltul este mai milostiv cu robii Sai decat sunt parintii cu propriii lor copii. Desi parintii au mila fata de copiii lor, Allah le-a poruncit sa-i ingrijeasca.

Apoi Allah a lamurit felul in care copiii mostenesc: „unui baiat ii revine o parte egala cu partea a doua fete”. Aceste cuvinte ii cuprind pe copiii nemijlociti ai celui mort si pe copiii fiilor sai.

Daca nu exista un alt mostenitor caruia ii revine o cota determinata, fiului ii revine o parte egala cu partile a doua fete. Ceea ce ramane dupa ce mostenitorii cu cote determinate si-au primit partile le revine copiilor si se imparte intre ei in acelasi fel.

Invatatii au ajuns la consens asupra acestei hotarari. Ei sunt, de asemenea, de acord ca, atunci cand exista copii nemijlociti, mostenirea le revine acestora, iar copiii fiului nu primesc nimic in cazul in care printre copiii nemijlociti se afla si baieti, si fete.

Aceasta este situatia in care urmasii de parte barbateasca si cei de parte femeiasca se afla impreuna. Mai exista doua situatii: aceea in care exista numai urmasi de parte barbateasca, care va fi explicata mai tarziu, si aceea in care exista numai urmasi de parte femeiasca, amintita aici.

„Daca sunt numai fete, mai mult de doua”, adica fiicele celui mort ori fiicele fiului sau, trei ori mai multe, „lor le revin doua treimi din ceea ce a lasat; iar daca este una singura”, fie o fiica nemijlocita, fie o fiica a fiului, „ei ii revine jumatate”. Asupra acestei hotarari exista consens.

Ramane insa intrebarea: de unde se intelege ca doua fiice primesc doua treimi, hotarare asupra careia exista consens?

Raspunsul se intelege din cuvintele: „iar daca este una singura, ei ii revine jumatate”. Ele arata ca, atunci cand exista mai mult de o fiica, cota determinata nu mai este jumatatea, iar singura cota mai mare decat jumatatea este de doua treimi.

De asemenea, cuvintele „unui baiat ii revine o parte egala cu partea a doua fete” arata ca, atunci cand cel mort lasa un fiu si o fiica, fiului ii revin doua treimi. Allah ne-a vestit ca el primeste partea a doua fete, iar aceasta dovedeste ca doua fiice primesc doua treimi.

Mai mult, daca fiica primeste o treime atunci cand se afla impreuna cu fratele ei - care ii micsoreaza partea mai mult decat ar micsora-o sora ei -, este cu atat mai firesc ca ea sa primeasca aceeasi treime atunci cand se afla impreuna cu sora sa.

Pe langa aceasta, Allah a spus despre doua surori: „Daca ele sunt doua, lor le revin doua treimi din ceea ce a lasat” (an-Nisa', 4:176). Daca doua surori, desi sunt rude mai indepartate decat fiicele, primesc doua treimi, atunci este cu atat mai firesc ca doua fiice, care sunt rude mai apropiate, sa primeasca doua treimi.

Profetul - pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa - le-a acordat celor doua fiice ale lui Sa'd doua treimi, dupa cum se relateaza in hadithul autentic¹².

Mai ramane o intrebare: ce rost au cuvintele „mai mult de doua”?

Raspunsul - iar Allah stie cel mai bine - este acela ca ele arata ca partea determinata, de doua treimi, nu sporeste atunci cand numarul fiicelor depaseste doua. Ea ramane aceeasi pentru doua ori mai multe fiice.

Versetul arata ca, daca exista o fiica nemijlocita si una ori mai multe fiice ale unui fiu, fiica nemijlocita primeste jumatate. Din cele doua treimi pe care Allah le-a hotarat pentru fiice si fiicele fiilor ramane atunci o sesime, iar aceasta le revine fiicei ori fiicelor fiului. De aceea, aceasta sesime este numita completarea celor doua treimi.

Aceeasi hotarare se aplica atunci cand exista o fiica a unui fiu si fiice ale unui fiu aflate mai jos in sirul descendentei.

Versetul mai arata ca, atunci cand fiicele nemijlocite ori fiicele mai apropiate ale unui fiu au primit cele doua treimi ale mostenirii, fiicele fiilor aflate mai jos in sirul descendentei nu mai primesc nimic. Allah le-a hotarat numai doua treimi, iar acestea au fost deja luate. Daca rudele mai indepartate nu ar fi excluse, toate aceste fiice ar primi mai mult de doua treimi, ceea ce s-ar impotrivi textului.

Toate aceste hotarari sunt acceptate prin consens de invatati. Toata lauda Ii apartine lui Allah.

Cuvintele Sale „din ceea ce a lasat” arata ca mostenitorii mostenesc tot ceea ce a lasat in urma cel mort: bunuri imobile, mobilier, aur, argint si orice altceva, inclusiv diyah, care devine datorata numai dupa moartea lui, si chiar creantele pe care le are de incasat.

Apoi Allah a amintit partea de mostenire a parintilor: „Fiecaruia dintre parintii sai”, adica tatalui si mamei sale, „ii revine a sasea parte din ceea ce a lasat, daca el are copii”. Aici sunt cuprinsi copiii lui nemijlociti si copiii fiului sau, fie ei baieti ori fete, unul ori mai multi.

Mama nu primeste mai mult de a sasea parte atunci cand exista copii. In ceea ce-l priveste pe tata, daca exista un urmas de parte barbateasca, el nu primeste mai mult de a sasea parte. Daca exista numai urmase de parte femeiasca, una ori mai multe, iar cotele determinate epuizeaza mostenirea - cum se intampla cand raman parintii si doua fiice -, nu mai ramane nimic care sa-i revina celei mai apropiate rude de parte barbateasca.

Daca insa, dupa ce fiicei ori fiicelor li s-au dat cotele determinate, mai ramane ceva, tatal primeste cota sa determinata de o sesime, iar restul ii revine tot lui, fiindca este cea mai apropiata ruda de parte barbateasca. Cotele determinate le-au fost date tuturor celor indreptatiti, iar ceea ce ramane ii revine celei mai apropiate rude de parte barbateasca. Tatal este mai apropiat decat fratele, unchiul patern si cei asemenea lor.

„Daca nu are copii si parintii sai sunt mostenitorii lui, mamei ii revine a treia parte”, iar restul ii revine tatalui. Singurii mostenitori sunt parintii, iar cota mamei a fost precizata; prin urmare, restul ii revine tatalui.

De aici se cunoaste ca, atunci cand cel mort nu are copii, tatal nu are o cota determinata. El mosteneste, in calitate de cea mai apropiata ruda de parte barbateasca, intreaga avere ori ceea ce ramane dupa acordarea cotelor determinate.

Daca, alaturi de parinti, exista si unul dintre soti, acesta isi primeste cota determinata, mama primeste o treime din ceea ce ramane, iar restul ii revine tatalui.

Aceasta este aratata de cuvintele lui Allah: „si parintii sai sunt mostenitorii lui, mamei ii revine a treia parte”, adica o treime din ceea ce mostenesc parintii. Aceasta se intampla in doua situatii: mama primeste o sesime din intreaga avere atunci cand mostenitorii sunt sotul, mama si tatal, iar cand mostenitorii sunt sotia, mama si tatal, ea primeste un sfert din intreaga avere.

Versetul nu arata ca, in lipsa copiilor, mama primeste intotdeauna o treime din intreaga avere. De aceea nu este nevoie sa se spuna ca aceste doua situatii sunt exceptii.

Explicatia este ca partea luata de sot ori sotie seamana cu suma luata de creditor: ea se scade din intreaga avere inainte de impartire, iar ceea ce ramane se imparte intre parinti.

Pe langa aceasta, daca i-am da mamei o treime din intreaga avere, ea ar primi mai mult decat tatal atunci cand sotul celei decedate se afla in viata. Iar atunci cand sotia celui decedat se afla in viata, tatal ar primi cu numai jumatate dintr-o sesime mai mult decat mama. O asemenea impartire nu are echivalent in celelalte situatii, caci regula cunoscuta este ca mama fie primeste o parte egala cu partea tatalui, fie tatal primeste de doua ori partea mamei.

„Daca are frati ori surori, mamei ii revine a sasea parte.” Aici sunt cuprinsi fratii si surorile buni, cei de tata si cei de mama, fie barbati ori femei, fie ca mostenesc, fie ca sunt impiedicati sa mosteneasca de prezenta tatalui ori a bunicului.

S-ar putea spune insa ca din expresia „daca are frati ori surori” nu reiese ca ea ii cuprinde si pe cei care nu au dreptul efectiv la mostenire. In acest caz, prezenta fratilor si surorilor nu ar reduce partea mamei de la o treime la o sesime decat daca ei au dreptul sa mosteneasca. Aceasta parere este sprijinita de faptul ca partea mamei este redusa tocmai pentru ca o parte din avere sa ramana si pentru ei. Allah stie cel mai bine.

Aceasta hotarare se aplica atunci cand sunt cel putin doi. Cineva ar putea socoti problematica folosirea cuvantului „frati”, fiindca el este la plural. Raspunsul este ca aici se are in vedere mai mult de o persoana.

Pluralul poate desemna si doua persoane, asa cum Allah Preainaltul a spus despre Dawud si Sulayman: „Noi eram martori la judecata lor” (al-Anbiya', 21:78). Tot astfel, El a spus despre fratii si surorile de mama: „Daca un barbat ori o femeie lasa mostenire fara descendenti mostenitori si fara tata ori bunic, dar are un frate ori o sora, fiecaruia dintre ei ii revine a sasea parte. Daca sunt mai multi, ei impart a treia parte” (an-Nisa', 4:12). Aici este folosit pluralul, desi se au in vedere doua ori mai multe persoane, potrivit consensului invatatilor.

Prin urmare, daca cel mort lasa in urma mama, tatal si frati ori surori, mama primeste o sesime, iar restul ii revine tatalui¹³. Fratii si surorile reduc partea mamei de la o treime la o sesime, cu toate ca tatal ii impiedica sa primeasca vreo parte. Aceasta concluzie difera de cealalta interpretare posibila, potrivit careia mama primeste o treime, iar restul ii revine tatalui.

Apoi Allah Preainaltul a spus: „dupa implinirea testamentului pe care l-a facut ori plata unei datorii”. Aceste cote determinate devin cuvenite si se impart numai dupa achitarea datoriilor celui mort fata de Allah, precum zakah, ori fata de oameni si dupa implinirea testamentului pe care l-a facut inainte de moarte. Ceea ce ramane dupa acestea este mostenirea cuvenita mostenitorilor.

Testamentul este amintit inaintea datoriei, desi nu este mai important decat ea, pentru a-i sublinia insemnatatea, fiindca mostenitorilor le poate fi greu sa-l implineasca. In ordinea aplicarii, datoriile au intaietate fata de testament si se platesc din avere inainte de impartirea cotelor determinate.

Testamentul este valabil numai pentru cel mult o treime din avere si numai in favoarea unei persoane care nu este mostenitor. Daca depaseste o treime ori este facut in favoarea unui mostenitor, el nu poate fi implinit decat cu incuviintarea tuturor mostenitorilor.

„Parintii vostri si copiii vostri - voi nu stiti care dintre ei va este mai apropiat prin folos.” Daca impartirea mostenirii ar fi lasata in seama ratiunii si alegerii voastre, aceasta ar pricinui un rau a carui intindere numai Allah o cunoaste. Ratiunea oamenilor este nedesavarsita, iar ei nu cunosc ceea ce este mai potrivit in fiecare timp si loc. Nimeni nu stie care dintre copii si parinti ii va aduce un folos mai mare si il va ajuta mai mult sa-si atinga scopurile religioase si lumesti.

„Aceasta este o indatorire hotarata de Allah. Cu adevarat, Allah este Atotstiutor, Preaintelept.” Aceste cote au fost randuite de Allah, a Carui stiinta cuprinde toate lucrurile, a Carui Lege si ale Carui hotarari sunt desavarsite si care aseaza tot ceea ce hotaraste in cel mai bun chip. Mintile omenesti nu pot ajunge la hotarari la fel de drepte, potrivite tuturor timpurilor, locurilor si imprejurarilor.

„Voua”, sotilor, „va revine jumatate din ceea ce lasa sotiile voastre, daca ele nu au copii. Daca ele au copii, voua va revine a patra parte din ceea ce lasa, dupa implinirea testamentului pe care l-au facut ori plata unei datorii. Lor le revine a patra parte din ceea ce lasati voi, daca nu aveti copii. Daca aveti copii, lor le revine a opta parte din ceea ce lasati, dupa implinirea testamentului pe care l-ati facut ori plata unei datorii.”

Copiii a caror existenta ori absenta schimba aceste cote sunt copiii nemijlociti ai sotiei decedate ori copiii fiului ei, baieti sau fete, unul ori mai multi, indiferent daca sotia a avut acesti copii cu sotul ramas in viata ori cu un sot anterior. Copiii fiicei nu intra aici, potrivit consensului invatatilor.

„Daca un barbat ori o femeie lasa mostenire fara descendenti mostenitori si fara tata ori bunic, dar are un frate ori o sora”, adica un frate ori o sora de mama, dupa cum arata unele recitari. Invatatii sunt in unanimitate de acord ca fratii si surorile amintiti aici sunt cei de mama.

Cel care lasa mostenire in situatia numita kalalah nu are nici tata ori bunic pe linie paterna, nici fiu ori fiica, nici descendenti ai fiilor, baieti ori fete, oricat de departe s-ar intinde linia ascendenta ori descendenta. Astfel a explicat-o Abu Bakr as-Siddiq - Allah sa fie multumit de el -, iar invatatii au ajuns la consens asupra ei. Toata lauda Ii apartine lui Allah.

„Fiecaruia dintre ei”, adica fratelui si surorii, „ii revine a sasea parte. Daca sunt mai multi, ei impart a treia parte” si nu primesc mai mult de o treime, oricat de multi ar fi. Cuvintele „ei impart a treia parte” arata ca barbatul si femeia au cote egale aici, deoarece impartirea in comun inseamna egalitate.

Kalalah presupune absenta descendentilor cu drept la mostenire, oricat de departe s-ar intinde linia lor, si a ascendentilor de parte barbateasca, oricat de sus ar urca linia paterna. Acestia ii impiedica pe fratii si surorile de mama sa mosteneasca, deoarece Allah le-a acordat o cota numai in cazul kalalah. In afara acestui caz, ei nu mostenesc nimic, potrivit consensului invatatilor.

Cuvintele „ei impart a treia parte” arata ca fratii si surorile buni nu au nicio cota atunci cand mostenitorii sunt sotul, mama, fratii ori surorile de mama si fratii ori surorile buni. Sotul primeste jumatate, mama primeste o sesime, iar fratii si surorile de mama primesc treimea ramasa. Fratilor si surorilor buni nu le mai ramane nimic.

Allah le-a hotarat fratelui si surorii de mama o treime. Daca si fratii buni ar primi o parte din ea, in hotararea lui Allah ar fi introdus ceva ce El nu a cuprins acolo. In plus, fratii si surorile de mama au o cota determinata, pe cand fratii si surorile buni mostenesc, in calitate de mostenitori reziduari, numai ceea ce ramane dupa acordarea cotelor determinate.

Profetul - pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa - a spus: „Dati-le cotele determinate celor carora li se cuvin, iar ceea ce ramane ii revine celei mai apropiate rude de parte barbateasca¹⁴.”

Mostenitorii cu cote determinate sunt aceia carora Allah le-a stabilit partile. In situatia de mai sus, dupa impartirea cotelor determinate nu ramane nimic; de aceea fratii si surorile buni nu primesc nimic. Aceasta este parerea corecta in aceasta chestiune.

Mostenirea surorilor bune si a surorilor de tata este amintita in versetul in care Allah Preainaltul spune: „Ei iti cer o hotarare. Spune: Allah va da hotararea cu privire la cel care moare fara descendenti mostenitori si fara tata ori bunic” (an-Nisa', 4:176).

Daca exista o singura sora, buna ori de tata, ea primeste jumatate din avere. Daca sunt doua surori, ele primesc doua treimi. Daca exista o sora buna alaturi de una ori mai multe surori de tata, sora buna primeste jumatate, iar surorii ori surorilor de tata le revine ceea ce completeaza cele doua treimi, adica o sesime.

Daca surorile bune au primit toate cele doua treimi, surorile de tata nu mai primesc nimic, asa cum s-a aratat mai sus in cazul fiicelor si al fiicelor fiului. Daca sunt impreuna frati si surori, fiecarui barbat ii revine o parte egala cu partea a doua femei.

S-ar putea intreba: putem afla din Coran hotararea privitoare la mostenirea ucigasului, a robului, a rudei care are alta religie, a robului eliberat numai in parte, a persoanei intersexuale, a bunicului atunci cand exista frati si surori, precum si hotararile privitoare la 'awl, radd, rudele indepartate, celelalte rude de parte barbateasca si surorile aflate alaturi de fiice ori de fiicele fiului?

Raspunsul este da. Toate aceste situatii sunt indicate in Coran intr-un chip implicit si subtil, pe care il intelege numai cel care cerceteaza cu atentie.

Ucigasul si ruda care are alta religie nu mostenesc. Allah a aratat deja ca impartirea averii intre mostenitori se intemeiaza pe apropierea rudeniei si pe folosul religios si lumesc. El a indicat aceasta intelepciune prin cuvintele: „voi nu stiti care dintre ei va este mai apropiat prin folos” (an-Nisa', 4:11).

Ucigasul i-a pricinuit celui de la care ar fi mostenit cel mai mare rau. Temeiul care i-ar fi dat dreptul la mostenire nu poate prevala asupra raului uciderii, care este contrariul folosului pentru care a fost randuita mostenirea. Se cunoaste astfel ca uciderea este una dintre cele mai puternice piedici in calea mostenirii si inseamna ruperea legaturii de rudenie despre care Allah a spus: „Rudele de sange sunt mai indreptatite unele fata de altele, potrivit Cartii lui Allah” (al-Ahzab, 33:6).

Aceasta se potriveste si principiului statornicit al Legii revelate: cel care se grabeste sa dobandeasca un lucru inainte de vremea lui este pedepsit prin lipsirea de el.

Tot astfel se intelege ca persoana de alta religie decat cel mort nu il mosteneste. Aici se opun temeiul mostenirii, adica legatura de sange, si piedica ei, adica deosebirea de religie, care presupune separarea sub toate aspectele. Piedica prevaleaza si inlatura efectul legaturii de sange, astfel incat aceasta nu mai da dreptul la mostenire.

Allah a facut ca drepturile musulmanilor sa aiba intaietate fata de drepturile lumesti ale rudelor care nu cred. Cand un musulman moare, averea lui trece la cei mai apropiati si mai indreptatiti dintre musulmani. Cuvintele „Rudele de sange sunt mai indreptatite unele fata de altele, potrivit Cartii lui Allah” se aplica atunci cand religia lor este aceeasi. Daca religiile sunt diferite, fratia credintei are intaietate fata de fratia de sange.

Ibn al-Qayyim a spus in Jala' al-Afham: „Cugeta la acest sens din versetul mostenirii. Allah a legat mostenirea reciproca de termenul «sotie» (zawjah), nu de termenul «femeie» (imra'ah), spunand: «Voua va revine jumatate din ceea ce lasa sotiile voastre» (an-Nisa', 4:12). El a aratat astfel ca aceasta mostenire reciproca exista numai datorita legaturii conjugale, care presupune potrivire si faptul ca fiecare este legat de celalalt. Intre credincios si cel care nu crede nu exista insa o asemenea potrivire si niciunul nu este legat de celalalt in acest sens; de aceea ei nu se mostenesc reciproc. Subtilitatile cuvintelor si expresiilor Coranului¹⁵ sunt mai presus de puterea de cuprindere a oamenilor.”

Robul nu mosteneste si nu poate fi mostenit. Faptul ca nu poate fi mostenit este limpede, fiindca nu detine nimic care sa poata fi lasat mostenire; tot ceea ce se afla in stapanirea lui ii apartine stapanului sau.

El nu mosteneste fiindca nu poate detine bunuri: tot ceea ce ajunge in stapanirea lui ii apartine stapanului sau, care nu este ruda celui mort. Se intelege astfel ca expresii precum „unui baiat ii revine o parte egala cu partea a doua fete”, „voua va revine jumatate din ceea ce lasa sotiile voastre” si „fiecaruia dintre ei ii revine a sasea parte” se aplica numai celor care pot detine avere. Robul nu poate detine avere, deci nu poate mosteni.

In ceea ce-l priveste pe robul eliberat numai in parte, hotararile se aplica proportional. In masura in care este liber, el are dreptul la partea de mostenire pe care Allah i-a hotarat-o, fiindca poate detine bunuri in aceeasi masura. Partea care a ramas in robie nu intra sub aceasta hotarare. Prin urmare, el mosteneste, poate fi mostenit si poate impiedica alte persoane sa mosteneasca in proportie cu partea sa libera.

Asa cum robul este laudat ori mustrat, rasplatit ori pedepsit in masura in care intruneste pricinile acestor judecati, tot astfel stau lucrurile si aici.

Persoana intersexuala prezinta fie semne vadite ale sexului masculin ori feminin, fie o situatie neclara. Daca sexul este vadit, hotararea este limpede: barbatului i se aplica hotararile si textele privitoare la barbati, iar femeii, cele privitoare la femei.

Daca situatia este neclara, dar cota de mostenire nu difera intre barbat si femeie - ca in cazul fratilor si surorilor de mama -, hotararea este iarasi limpede.

Daca insa partea difera dupa sex si nu avem nicio cale de a-l cunoaste, nu ii putem da cota mai mare, fiindca astfel i-am putea nedreptati pe ceilalti mostenitori, si nici cota mai mica, fiindca am putea nedreptati persoana in cauza. Trebuie sa urmam calea de mijloc si impartirea cea mai dreapta.

Allah Preainaltul a spus: „Fiti drepti; aceasta este mai aproape de taqwa” (al-Ma'idah, 5:8). In aceasta situatie, dreptatea nu poate fi atinsa decat prin calea de mijloc aratata mai sus. „Allah nu impovareaza niciun suflet peste puterea lui” (al-Baqarah, 2:286), iar El a spus: „Temeti-va de Allah atat cat puteti” (at-Taghabun, 64:16).

In privinta mostenirii bunicului atunci cand exista frati ori surori buni sau de tata, se pune intrebarea daca ei mostenesc alaturi de el. Cartea lui Allah sprijina parerea lui Abu Bakr as-Siddiq¹⁶ - Allah sa fie multumit de el - potrivit careia bunicul ii impiedica pe fratii si surorile buni, de tata ori de mama sa mosteneasca, asa cum ii impiedica tatal.

Aceasta deoarece bunicul este numit „tata” in multe locuri din Coran. Allah a spus: „Ori ati fost voi de fata cand moartea a venit la Ya'qub, iar el le-a spus fiilor sai: «Cui va veti inchina dupa mine?» Ei au raspuns: «Ne vom inchina Dumnezeului tau si Dumnezeului parintilor tai, Ibrahim, Isma'il si Ishaq»” (al-Baqarah, 2:133).

Yusuf - pacea fie asupra sa - a spus: „Urmez religia parintilor mei, Ibrahim, Ishaq si Ya'qub” (Yusuf, 12:38).

Allah i-a numit astfel pe bunic si pe strabunic „tata”. Aceasta arata ca bunicul are pozitia tatalui: mosteneste ceea ce ar mosteni tatal si ii impiedica pe aceia pe care tatal i-ar impiedica sa mosteneasca.

Invatatii sunt de acord ca, in lipsa tatalui, bunicul ii ia locul in privinta mostenirii alaturi de copii si de alte rude, precum fiii fratilor, unchii paterni si fiii lor, precum si in celelalte hotarari ale mostenirii. Prin urmare, el trebuie sa-i ia locul tatalui si in impiedicarea fratilor si surorilor de a mosteni.

Daca fiul fiului are pozitia fiului nemijlocit al celui mort, de ce bunicul nu ar avea pozitia tatalui? Cand exista strabunicul din partea tatalui si fiul unui frate, invatatii sunt de acord ca strabunicul il impiedica pe nepot sa mosteneasca. De ce, atunci, bunicul celui mort nu l-ar impiedica pe fratele acestuia? Cei care le acorda fratilor si surorilor o parte alaturi de bunic nu au niciun text, nicio indicatie, nicio aluzie si nicio analogie corecta care sa le sprijine parerea.

In ceea ce priveste 'awl, situatia in care suma cotelor determinate depaseste intreaga avere, hotararea este indicata in Coran. Allah le-a stabilit mostenitorilor cotele determinate, iar de aici rezulta doua posibilitati: fie unii dintre ei ii impiedica pe altii sa mosteneasca, fie nu.

Daca unii ii impiedica pe altii, cei impiedicati sunt inlaturati si nu primesc nimic. Daca nu se impiedica reciproc, cotele fie nu epuizeaza intreaga avere si ramane ceva, fie o epuizeaza fara sa ramana ceva si fara sa existe un deficit, fie suma lor depaseste averea.

In primele doua situatii, fiecare isi primeste intreaga cota. In ultima situatie exista doua posibilitati. Prima ar fi sa se micsoreze unele dintre cotele hotarate de Allah, in timp ce altele ar fi acordate pe deplin. Pentru aceasta nu exista nicio dovada si nu este drept ca unora sa li se dea mai putin din cota lor, iar altora nu.

Ramane numai a doua posibilitate: fiecaruia i se da partea cea mai apropiata cu putinta de cota stabilita, iar reducerea se aplica proportional cotei fiecarui mostenitor, asa cum se procedeaza cu drepturile creditorilor atunci cand totalul datoriilor depaseste averea datornicului. Aceasta nu se poate realiza decat prin 'awl. Se cunoaste astfel ca Allah a lamurit 'awl prin cotele mostenirii din Cartea Sa.

Situatia opusa se numeste radd: cotele determinate nu epuizeaza intreaga avere si ramane un surplus. Daca nu exista nicio ruda de parte barbateasca, apropiata ori indepartata, care sa aiba dreptul la acest surplus, nu exista niciun temei pentru a-l da numai unuia dintre mostenitori. Iar a-l da unei persoane straine de cel mort ar fi nedrept si s-ar impotrivi cuvintelor lui Allah: „Rudele de sange sunt mai indreptatite unele fata de altele, potrivit Cartii lui Allah” (al-Anfal, 8:75).

Singura cale ramane impartirea surplusului intre mostenitorii cu cote determinate, proportional cu partea fiecaruia.

Potrivit celor care considera ca sotii nu primesc nimic prin radd - iar acestia sunt majoritatea invatatilor care accepta radd -, legatura dintre soti nu este una de sange, de aceea ei nu primesc din surplus proportional cu cota lor. Potrivit acestei pareri, regula este ca surplusul ii revine mostenitorului cu cota determinata care este si ruda.

Potrivit celeilalte pareri, sotii sunt asemenea celorlalti mostenitori cu cote determinate si primesc si ei din surplus. Asa cum partea lor se micsoreaza prin 'awl, ea sporeste prin radd, asemenea partilor celorlalti. Temeiul acestei pareri este faptul ca sotul ori sotia este un mostenitor cu o cota determinata. Aceasta este parerea indicata in chip vadit de Coran, de Sunnah si de analogia corecta. Allah stie cel mai bine.

Tot de aici se cunoaste hotararea privitoare la dhawil-arham, rudele indepartate. Daca cel mort nu lasa niciun mostenitor cu cota determinata si nicio ruda de parte barbateasca, averea sa ar putea ajunge fie la bayt al-mal, vistieria statului islamic, spre folosul unor oameni care nu-i sunt rude, fie la rudele inrudite cu cel mort prin persoane carora le este recunoscut prin consens dreptul la mostenire.

Allah Preainaltul a spus: „Rudele de sange sunt mai indreptatite unele fata de altele, potrivit Cartii lui Allah” (al-Anfal, 8:75). A da averea altora in aceasta situatie ar insemna sa-i lipsesti de ea pe cei mai indreptatiti. Se cunoaste astfel ca rudele indepartate pot mosteni.

Desi dreptul lor de a mosteni este cunoscut, Cartea lui Allah nu le-a stabilit cote determinate. Intre ele si cel mort exista rude intermediare prin care se stabileste legatura de rudenie; de aceea ele iau locul rudelor prin care sunt legate de el. Allah stie cel mai bine.

In ceea ce priveste restul care le revine rudelor de parte barbateasca - precum fiii, fratii si fiii lor, unchii paterni si fiii lor -, Profetul - pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa - a spus: „Dati-le cotele determinate celor carora li se cuvin, iar ceea ce ramane ii revine celei mai apropiate rude de parte barbateasca¹⁷.”

Allah Preainaltul a spus: „Pentru tot ceea ce lasa parintii si rudele apropiate am randuit mostenitori” (an-Nisa', 4:33).

Daca, dupa acordarea cotelor determinate, nu mai ramane nimic, rudele de parte barbateasca nu primesc nimic. Daca ramane ceva, acel rest ii revine celei mai apropiate dintre aceste rude, potrivit ramurii si gradului de rudenie.

Ramurile mostenirii reziduare sunt cinci: fiii; apoi tatii si bunicii; apoi fratii si fiii lor; apoi unchii paterni si fiii lor; apoi legatura dobandita prin eliberarea unui rob. Are intaietate ruda din ramura cea mai apropiata. Daca rudele se afla in aceeasi ramura, are intaietate cea mai apropiata ca grad. Daca sunt de acelasi grad, are intaietate aceea cu legatura mai puternica, precum fratele bun fata de fratele de tata. Daca sunt egale in toate aceste privinte, impart intre ele ceea ce le revine. Allah stie cel mai bine.

In privinta surorilor bune ori de tata aflate alaturi de fiicele celui mort ori de fiicele fiului sau, ele devin mostenitoare reziduare si primesc ceea ce ramane dupa cotele determinate. Aceasta deoarece in Coran nu exista nimic care sa arate ca surorile sunt impiedicate sa mosteneasca de prezenta fiicelor.

Daca, dupa ce fiicele si-au primit cotele, mai ramane ceva, acesta le revine surorilor si nu unei rude de parte barbateasca mai indepartate decat ele, precum fiul fratelui, unchiul patern ori cineva si mai indepartat. Allah stie cel mai bine.