An-Nisa · 4:103

Versetul 103

Cand ati incheiat rugaciunea, fie ea rugaciunea fricii sau alta, pomeniti-L pe Allah in toate starile si imprejurarile. Rugaciunea fricii este mentionata in mod deosebit din mai multe pricini. Sanatatea inimii, implinirea si bucuria ei se dobandesc prin intoarcerea catre Allah cu iubire, prin umplerea inimii cu pomenirea si lauda Lui. Acest scop se realizeaza mai ales prin rugaciune, care este legatura dintre rob si Domnul sau.

Rugaciunea sporeste cunoasterea si certitudinea credintei, iar pentru aceasta Allah le-a poruncit-o robilor Sai ziua si noaptea. Este cunoscut ca rugaciunea fricii, din pricina distragerii mintii si trupului si a fricii, nu implineste aceste scopuri in aceeasi masura. De aceea Allah le porunceste credinciosilor sa compenseze aceasta lipsa prin pomenirea Lui dupa rugaciune.

Frica aduce tulburare, iar tulburarea poate slabi inima; cand inima slabeste, trupul slabeste si el si nu mai poate tine piept dusmanului. Pomenirea lui Allah, si mai ales pomenirea Lui din belsug, este dintre cele mai puternice mijloace de intarire a inimii. Pomenirea lui Allah impreuna cu rabdarea si statornicia este pricina izbanzii si biruintei asupra dusmanului. Allah spune: „O, voi cei care credeti! Cand intalniti o ceata, stati neclintiti si pomeniti-L mult pe Allah, ca sa izbanditi” [al-Anfal, 8:45]. El le-a poruncit multa pomenire in aceasta imprejurare, iar in aceasta se afla si alte ratiuni intelepte.

„Iar cand sunteti din nou in siguranta, impliniti rugaciunea asa cum se cuvine”, adica atunci cand frica a disparut, iar mintile si trupurile s-au linistit, impliniti rugaciunea in forma ei deplina, launtric si exterior, cu toti stalpii si conditiile ei, cu smerenie si cu tot ceea ce o desavarseste.

„Rugaciunea le-a fost prescrisa credinciosilor la timpuri hotarate”, adica este obligatorie in timpul ei determinat; nu este valabila decat savarsita la timpul randuit. Aceste timpuri sunt cunoscute si statornicite printre musulmani, deopotriva intre tineri si varstnici, invatati si neinvatati. Ei le-au primit de la Profetul Muhammad - pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa -, care a spus: „Rugati-va asa cum m-ati vazut pe mine rugandu-ma.³⁹”

Expresia „le-a fost prescrisa credinciosilor” arata ca rugaciunea este o masura a credintei: dupa cum este credinta omului, tot asa este si rugaciunea lui in privinta desavarsirii. Ea arata si ca necredinciosii, chiar daca se supun hotararilor musulmanilor, precum cei aflati sub protectia comunitatii musulmane, nu sunt chemati sa implineasca ramurile religiei, cum este rugaciunea, si nu li se porunceste aceasta. Daca le-ar savarsi cat timp raman necredinciosi, faptele lor nu ar fi valabile, desi in Viata de Apoi vor fi pedepsiti atat pentru neimplinirea lor, cat si pentru neaderarea la celelalte randuieli.