Az-Zumar · 39:9

Versetul 9

Aceasta este o comparatie intre cel care lucreaza in ascultare de Allah si cel care nu face aceasta, intre cel invatat si cel nestiutor. Deosebirea lor este statornicita in minti si cunoscuta cu certitudine. Cel care se intoarce de la ascultarea Domnului sau si isi urmeaza patima nu este asemenea celui care asculta cu smerenie, adica I se supune prin cea mai buna dintre adorari, Rugaciunea, si in cel mai bun dintre timpuri, ceasurile noptii. El l-a descris prin multimea faptelor si prin alegerea celor mai bune dintre ele, apoi l-a descris prin teama si speranta. A aratat ca teama se leaga de chinul Vietii de Apoi pentru pacatele savarsite mai inainte, iar speranta se leaga de Indurarea lui Allah. Astfel l-a descris prin lucrarea vazuta si cea launtrica.

„Spune: Sunt oare egali cei care stiu”, care Il cunosc pe Domnul lor, cunosc religia Lui, cu poruncile ei si cu rasplatirea ei, precum si tainele si intelepciunile cuprinse in acestea, „si cei care nu stiu” nimic din ele? Acestia nu sunt egali cu ceilalti, dupa cum nu sunt egale noaptea si ziua, lumina si intunericul, apa si focul. „Numai cei inzestrati cu intelegere iau aminte”, atunci cand li se aminteste: oamenii cu minti curate si agere. Ei pun ceea ce este mai inalt mai presus de ceea ce este mai prejos, aleg cunoasterea in locul nestiintei si ascultarea de Allah in locul nesupunerii fata de El. Au minti care ii indruma sa priveasca urmarile, spre deosebire de cel care nu are pricepere si nici judecata: acesta isi face din patima propria divinitate.