Comentariul pasajului
Versetul 8
Textul arab și traducerea din volum
۞ وَإِذَا مَسَّ ٱلْإِنسَـٰنَ ضُرٌّ دَعَا رَبَّهُۥ مُنِيبًا إِلَيْهِ ثُمَّ إِذَا خَوَّلَهُۥ نِعْمَةً مِّنْهُ نَسِىَ مَا كَانَ يَدْعُوٓا۟ إِلَيْهِ مِن قَبْلُ وَجَعَلَ لِلَّهِ أَندَادًا لِّيُضِلَّ عَن سَبِيلِهِۦ ۚ قُلْ تَمَتَّعْ بِكُفْرِكَ قَلِيلًا ۖ إِنَّكَ مِنْ أَصْحَـٰبِ ٱلنَّارِ ﴿٨﴾
8. Cand pe om il atinge o nenorocire, el Il cheama pe Domnul sau, intorcandu-se catre El. Apoi, cand El ii daruieste o binefacere din partea Sa, uita nenorocirea pentru care Il chema mai inainte si Ii face lui Allah semeni, ca sa-i rataceasca pe altii de la calea Lui. Spune: „Bucura-te putin de necredinta ta! Tu esti dintre locuitorii Focului”.
Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi
Allah Preainaltul vesteste generozitatea, bunatatea si binefacerea Sa fata de robul Sau, precum si putina multumire a robului fata de El. Cand il loveste o nenorocire, precum boala sau saracia, ori cand cade intr-o primejdie pe mare sau in alta parte, omul stie ca nimeni nu-l poate salva din acea stare in afara de Allah. Atunci Il cheama smerit si intorcandu-se catre El, Ii cere ajutorul pentru indepartarea suferintelor care l-au lovit si staruie in aceasta. „Apoi, cand El”, adica Allah, „ii daruieste o binefacere din partea Sa”, indepartandu-i suferinta si stramtorarea, „uita nenorocirea pentru care Il chema mai inainte”: uita nenorocirea pentru care L-a chemat pe Allah si se poarta ca si cum nu l-ar fi lovit nimic, staruind in asocierea sa.
„Si Ii face lui Allah semeni, ca sa-i rataceasca pe altii de la calea Lui”, adica sa rataceasca el insusi si sa-i rataceasca pe altii. Ratacirea altora decurge din propria ratacire; de aceea a mentionat consecinta pentru a arata ceea ce ea presupune. „Spune” acestui razvratit care a schimbat binefacerea lui Allah in necredinta: „Bucura-te putin de necredinta ta! Tu esti dintre locuitorii Focului”. Cele de care te-ai bucurat nu-ti vor folosi, daca destinatia ta este Focul. „Ai vazut? Daca i-am lasa sa se bucure ani de-a randul, apoi ar veni asupra lor ceea ce li se promitea, nu le-ar folosi cele de care s-au bucurat” [ash-Shu'ara 26:205-207].