Az-Zumar · 39:5–7

Versetele 5 la 7

Allah Preainaltul vesteste ca „a creat cerurile si pamantul intru adevar”, adica cu intelepciune si folos, pentru a le da porunci si interdictii robilor Sai, pentru a-i rasplati si pentru a-i pedepsi. „El infasoara noaptea peste zi si infasoara ziua peste noapte”, adica o introduce pe fiecare peste cealalta si o pune in locul ei, astfel incat cele doua nu se aduna; cand vine una, cealalta isi pierde stapanirea. „El a supus soarele si luna”, intr-o supunere randuita si intr-un mers bine intocmit. „Fiecare” dintre cele doua astre „isi urmeaza cursul”, potrivit supunerii sale fata de Allah Preainaltul, „pana la un termen hotarat”: sfarsitul acestei lumi si ruinarea ei. Atunci Allah va nimici mijloacele ei de viata, soarele si luna ei, si va crea fapturile din nou, ca sa se statorniceasca in salasul sederii, in Paradis sau in Foc.

„El este Atotputernicul”, Cel care nu poate fi biruit, Care supune orice lucru si Caruia nimic nu I se poate impotrivi. Din Puterea Lui se arata faptul ca a adus la existenta aceste fapturi marete si le-a supus sa mearga la porunca Sa. „Cel Mult-Iertator”, Care iarta pacatele robilor Sai credinciosi care se caiesc, dupa cum Allah Preainaltul a spus: „Eu sunt Mult-Iertator cu cel care se caieste, crede si face fapte bune, apoi urmeaza calauzirea” [Ta-Ha 20:82]. El il iarta pe cel care I-a asociat ceva, dupa ce acesta a vazut semnele Sale marete, apoi s-a cait si s-a intors la El.

Din Puterea Sa este si faptul ca „v-a creat dintr-un singur suflet”, in pofida numarului vostru mare si a raspandirii voastre in toate partile pamantului. „Apoi i-a facut din el perechea”, ca el sa-si gaseasca linistea alaturi de ea, iar ea sa-si gaseasca linistea alaturi de el, implinindu-se astfel binefacerea. „Si a pogorat pentru voi dintre vite”, adica le-a creat printr-o hotarare pogorata de la El, ca indurare pentru voi, „opt animale, in perechi”. Acestea sunt cele amintite in Sura al-An'am: „opt animale, in perechi: doua dintre oi si doua dintre capre”, „doua dintre camile si doua dintre bovine” [al-An'am 6:143-144]. El le-a amintit in mod aparte, desi a pogorat pentru folosul robilor Sai si alte animale, datorita folosului lor mare, a intinderii foloaselor lor si a cinstei lor, precum si fiindca le-a destinat unor lucruri pentru care altele nu sunt potrivite: jertfa de Sarbatoare, jertfa pelerinajului, jertfa pentru nou-nascut, obligatia zakahului asupra lor si folosirea lor la plata despagubirii pentru sange.

Dupa ce a amintit crearea tatalui si a mamei noastre, a aratat inceputul crearii noastre, spunand: „El va creeaza in pantecele mamelor voastre, zidire dupa zidire”, adica treapta dupa treapta, intr-o stare in care nicio mana de om nu va atinge si niciun ochi nu va vede, iar El va ingrijeste in acel loc stramt. „In trei intunecimi”: intunericul pantecelui, apoi intunericul uterului, apoi intunericul placentei.

„Acesta”, Cel care a creat cerurile si pamantul, a supus soarele si luna, v-a creat pe voi si a creat pentru voi vitele si celelalte binefaceri, este „Allah, Domnul vostru”, Divinitatea careia I se cuvine adorarea, Cel care va ingrijeste si va carmuieste. Dupa cum El singur creeaza si ingrijeste, fara niciun partener in aceasta, tot El singur are dreptul la adorare, fara niciun partener. De aceea a spus: „Nu exista alta divinitate in afara Lui. Cum de sunteti intorsi de la El?” Dupa aceasta lamurire, care arata ca numai Lui I se cuvine inchinarea sincera, cum va intoarceti la adorarea idolilor care nu carmuiesc nimic si nu au nicio putere asupra vreunui lucru?

„Daca nu credeti, Allah este lipsit de orice nevoie de voi”. Necredinta voastra nu-L vatama, dupa cum ascultarea voastra nu-I aduce folos. Poruncile si interdictiile Sale sunt numai har si binefacere pentru voi. „Insa nu incuviinteaza necredinta pentru robii Sai”, datorita desavarsirii binefacerii Sale fata de ei si a Cunoasterii Sale ca necredinta le aduce o nenorocire dupa care nu vor mai avea fericire. De asemenea, El i-a creat pentru adorarea Sa; acesta este scopul pentru care a creat fapturile, astfel incat nu incuviinteaza ca ele sa paraseasca lucrul pentru care le-a creat.

„Daca sunteti multumitori” lui Allah Preainaltul, afirmandu-I Unicitatea si inchinandu-I religia cu sinceritate, „El incuviinteaza aceasta pentru voi”, din indurare fata de voi, pentru ca iubeste sa va faca bine si pentru ca voi impliniti lucrul pentru care v-a creat. Dupa cum asocierea voastra nu-L vatama, iar faptele voastre si marturisirea Unicitatii Sale nu-I aduc folos, tot astfel fiecare dintre voi are fapta sa, buna sau rea. „Niciun purtator de povara nu va purta povara altuia. Apoi la Domnul vostru va fi intoarcerea voastra”, in Ziua Invierii. „Si El va va instiinta despre ceea ce faceati”, vestindu-va ceea ce Cunoasterea Lui a cuprins, ceea ce condeiul Sau a consemnat, ceea ce ingerii cei nobili pazitori au scris despre voi si pentru care madularele voastre vor marturisi impotriva voastra. El il va rasplati pe fiecare dintre voi dupa ceea ce merita. „El cunoaste ceea ce se afla in piepturi”, adica inimile insesi si insusirile lor de dreptate sau nelegiuire. Scopul acestor cuvinte este vestirea rasplatirii cu dreptate deplina.