Az-Zumar · 39:27–31

Versetele 27 la 31

Allah Preainaltul vesteste ca a dat in Coran pilde de tot felul: pildele oamenilor binelui si ale oamenilor raului, pilde despre unicitate si asociere. Fiecare pilda face mai usor de inteles adevarata natura a lucrurilor. Intelepciunea acestui fapt este „ca ei sa-si aduca aminte” atunci cand le lamurim adevarul, pentru ca astfel sa-l cunoasca si sa actioneze potrivit lui.

„Un Coran arab”: Noi l-am facut un Coran arab, limpede in cuvinte si usor in inteles, mai ales pentru arabi; „fara strambatate”, adica fara vreun defect sau vreo lipsa in cuvinte ori in intelesuri. Aceasta cere ca el sa fie pe deplin drept, dupa cum Allah a spus: „Lauda lui Allah, care i-a pogorat robului Sau Cartea si nu a facut in ea nicio strambatate, ci a facut-o dreapta.”

„Pentru ca ei sa fie evlaviosi”, fiindca El le-a usurat calea evlaviei in cunoastere si in fapta, prin acest Coran arab, drept, in care Allah a dat pilde de tot felul.

Apoi a dat o pilda pentru asociere si unicitate: „Allah da ca pilda un barbat stapanit de mai multi asociati care se cearta intre ei”, adica este un rob asupra caruia mai multi stapani au drept de proprietate, care nu se inteleg in nicio privinta. El nu poate afla liniste: ei se cearta pentru el, iar fiecare are o cerere pe care vrea sa o implineasca robul, in timp ce ceilalti cer altceva. Cum crezi ca este starea acestui barbat care apartine unor asociati aflati in cearta?

„Si un barbat care apartine pe deplin unui singur stapan”, adica este in intregime numai al lui. El cunoaste ceea ce doreste stapanul sau si afla liniste deplina. „Sunt ei oare egali?”, adica acesti doi barbati? Nu sunt egali.

Tot astfel este cel care Ii asociaza parteneri lui Allah: slujeste unor asociati care se cearta, il cheama cand pe unul, cand pe altul, fara sa-si gaseasca statornicie, fara sa i se linisteasca inima si fara sa afle odihna in vreo imprejurare. In schimb, monoteistul sincer fata de Domnul sau a fost izbavit de asociere si are liniste deplina.

„Sunt ei oare egali? Lauda lui Allah!” pentru ca a deosebit adevarul de fals si i-a calauzit pe cei nestiutori. „Insa cei mai multi dintre ei nu stiu.”

„Tu vei muri, iar ei vor muri”, adica toti trebuie sa gustati moartea: „Noi nu i-am dat niciunui om inaintea ta nemurirea; daca tu mori, vor fi ei nemuritori?”

„Apoi, in Ziua Invierii, va veti certa inaintea Domnului vostru” cu privire la lucrurile in care v-ati certat in aceasta lume. El va judeca intre voi cu dreptate si il va rasplati pe fiecare dupa fapta lui: „Allah le-a numarat, iar ei le-au uitat.”