Az-Zumar · 39:23

Versetul 23

Allah Preainaltul vesteste despre Cartea pe care a pogorat-o ca este „cea mai buna vestire” dintre toate. Cel mai bun cuvant este Cuvantul lui Allah, iar cea mai buna dintre Cartile pogorate este acest Coran.

Fiind cea mai buna, se cunoaste ca expresiile ei sunt cele mai elocvente si mai limpezi, iar intelesurile ei sunt cele mai inalte. Ea este cea mai buna vestire in cuvinte si in inteles; „ale carei parti se aseamana” in frumusete si armonie, fara nicio contradictie din niciun punct de vedere. Cu cat cel care cugeta o cerceteaza mai mult, cu atat vede - chiar si in intelesurile ei mai greu de patruns - o potrivire care uimeste mintile, iar el se incredinteaza ca ea nu poate veni decat de la Cel Intelept, Atotstiutorul.

Acesta este sensul asemanarii in acest loc. Insa in Cuvintele lui Allah Preainaltul: „El este Cel care ti-a pogorat Cartea. In ea sunt versete limpezi, care sunt temelia Cartii, si altele al caror inteles nu este limpede”, se au in vedere versetele al caror sens este neclar pentru multi oameni. Aceasta neclaritate nu se inlatura decat prin raportarea lor la versetele limpezi. De aceea a spus: „In ea sunt versete limpezi, care sunt temelia Cartii, si altele al caror inteles nu este limpede”, referindu-Se astfel numai la o parte dintre versete. Aici, in schimb, descrie intreaga Carte prin asemanarea partilor sale, adica prin frumusetea lor, fiindca a spus: „cea mai buna vestire”. Ea cuprinde sure si versete, iar toate se aseamana unele cu altele, dupa cum am aratat.

„Si se repeta”: in ea se repeta istorisirile, hotararile, fagaduintele, amenintarile, insusirile oamenilor binelui si ale oamenilor raului, precum si Numele si Atributele lui Allah. Aceasta face parte din maretia si frumusetea ei. Allah a cunoscut nevoia fapturilor de intelesurile ei, care curata inimile si desavarsesc purtarile.

Aceste intelesuri sunt pentru inimi asemenea apei pentru pomi. Cand udarea lipseste multa vreme, pomii slabesc si pot pieri; cand udarea se repeta, ei se infrumuseteaza si dau felurite roade folositoare. Tot astfel, inima are mereu nevoie de repetarea intelesurilor Cuvantului lui Allah. Daca un inteles ar fi amintit o singura data in intregul Coran, el nu ar avea acelasi efect asupra inimii si nu si-ar aduce rodul.

De aceea am urmat in acest tafsir aceasta cale dreapta, luand drept pilda Cartea pe care o talcuiesc. Nu vei gasi in el trimiterea de la un loc la altul; dimpotriva, fiecare pasaj isi cuprinde talcuirea deplina, fara a presupune cunoasterea explicatiilor anterioare ale pasajelor asemanatoare. Chiar daca unele explicatii sunt mai ample decat altele si cuprind mai multe foloase, cititorul Coranului trebuie sa cugete asupra tuturor locurilor lui si sa nu lase niciun loc necercetat, caci astfel va dobandi mult bine si folos mare.

Datorita slavei si maretiei sale, acest Coran are un efect profund asupra inimilor celor inzestrati cu pricepere si calauziti. De aceea a spus: „Pielea celor care se tem de Domnul lor se infioara din pricina ei”, din pricina infricosarii si amenintarii cuprinse in el; „apoi pielea si inimile lor se inmoaie la pomenirea lui Allah”, cand aud cuvintele care le trezesc nadejdea si le indeamna spre bine.

Uneori el ii indeamna spre bine, iar alteori ii opreste de la rau. „Aceasta”, adica ceea ce Allah a pomenit despre influenta Coranului asupra lor, „este calauzirea lui Allah”, adica o calauzire de la El pentru robii Sai si o parte din Harul si Bunatatea Sa fata de ei. „Prin care El calauzeste pe cine voieste” dintre robii Sai.

Se poate ca pronumele „aceasta” sa se refere la Coranul pe care l-am descris. Atunci sensul este: Coranul este „calauzirea lui Allah” si nu exista drum spre Allah in afara lui; „prin care El calauzeste pe cine voieste” dintre robii Sai, pe cel care urmareste multumirea Lui, dupa cum Allah a spus: „Prin ea Allah ii calauzeste pe caile pacii pe cei care cauta multumirea Lui.”

„Iar pe cel pe care Allah il lasa in ratacire nimeni nu-l poate calauzi”, fiindca nu exista drum spre calauzire in afara reusitei daruite de El si a apropierii de Cartea Sa. Daca acestea lipsesc, nu ramane decat ratacirea vadita si nenorocirea.