As-Saffat · 37:12–21

Versetele 12 la 21

„Dar tu te miri”, o, Trimisule, ori o, omule, de tagaduirea invierii de catre cei care o tagaduiesc, dupa ce le-ai aratat semnele marete si dovezile drepte. Este, intr-adevar, un lucru vrednic de mirare si de uimire, fiindca invierea nu lasa loc tagaduirii. „Iar” mai uimitor si mai grav decat tagaduirea lor este faptul ca „ei isi bat joc” de cel care a adus vestirea invierii. Nu s-au multumit numai cu tagaduirea, ci i-au adaugat batjocorirea cuvantului adevarat.

Tot de mirare este si faptul ca, atunci „cand li se aduce aminte” de ceea ce cunosc prin firea si mintile lor, iar atentia le este indreptata si atrasa spre aceasta, „nu iau aminte”. Daca aceasta se datoreaza nestiintei, este una dintre cele mai limpezi dovezi ale marii lor lipse de pricepere, fiindca li s-a amintit ceea ce este statornicit in fire si cunoscut prin ratiune, fara sa lase loc vreunei nelamuriri. Iar daca este vorba despre nestiinta prefacuta si incapatanare, lucrul este si mai uimitor si mai straniu.

Tot de mirare este faptul ca, atunci cand li se aduc dovezi si li se amintesc semne in fata carora se pleaca oamenii cei mai de seama si mintile cele mai limpezi, ei le batjocoresc si se mira de ele. Tot de mirare este ceea ce spun despre adevar, cand acesta vine la ei: „Aceasta nu este decat o vrajitorie vadita!” Ei au coborat cel mai inalt si mai maret lucru, adevarul, la treapta celor mai josnice si mai dispretuite lucruri.

Tot de mirare este si faptul ca masoara Puterea Domnului pamantului si al cerurilor dupa puterea omului, care este lipsit de desavarsire din toate punctele de vedere. Ei au spus, socotind aceasta de neconceput si tagaduind-o: „Oare, dupa ce vom muri si vom fi tarana si oase, vom fi noi inviati? Si stramosii nostri de odinioara?”

Fiindca la atat se reducea tot ceea ce aveau si acesta era capatul argumentelor lor, Allah i-a poruncit Trimisului Sau sa le dea un raspuns care sa-i inspaimante:⁴⁵ „Spune: Da”, veti fi inviati voi si stramosii vostri de odinioara, „si veti fi umiliti”, adica injositi si dispretuiti. Nu va puteti impotrivi si nu sunteti mai presus de Puterea lui Allah.

„Nu va fi decat un singur strigat”, cand Israfil va sufla in Trambita, „si, deodata, ei”, inviati din mormintele lor, „vor privi”. Vor fi inviati asa cum au fost creati la inceput, cu toate partile trupului lor, desculti, goi si necircumcisi.

In acea stare isi vor arata regretul, rusinea si pierderea si vor striga, chemand asupra lor nenorocirea si pieirea. „Vor spune: Vai de noi! Aceasta este Ziua Rasplatirii!” Ei vor recunoaste atunci ceea ce, in aceasta lume, batjocoreau.

Li se va spune: „Aceasta este Ziua Judecatii despartitoare”, in care se va judeca intre robi in privinta drepturilor legate de relatia lor cu Domnul lor si a celor dintre ei si celelalte fapturi.