Explicația Coranului în română

As-Saffat · 37:1–11

Sura 37 · Cei înșirați · Tafsir as-Saʿdī

Comentariul pasajului 37:1–11. Textul și notele ediției române sunt păstrate integral.

Comentariul pasajului

Versetele 1 la 11

Textul arab și traducerea din volum

وَٱلصَّـٰٓفَّـٰتِ صَفًّا ﴿١﴾ فَٱلزَّٰجِرَٰتِ زَجْرًا ﴿٢﴾ فَٱلتَّـٰلِيَـٰتِ ذِكْرًا ﴿٣﴾ إِنَّ إِلَـٰهَكُمْ لَوَٰحِدٌ ﴿٤﴾ رَّبُّ ٱلسَّمَـٰوَٰتِ وَٱلْأَرْضِ وَمَا بَيْنَهُمَا وَرَبُّ ٱلْمَشَـٰرِقِ ﴿٥﴾ إِنَّا زَيَّنَّا ٱلسَّمَآءَ ٱلدُّنْيَا بِزِينَةٍ ٱلْكَوَاكِبِ ﴿٦﴾ وَحِفْظًا مِّن كُلِّ شَيْطَـٰنٍ مَّارِدٍ ﴿٧﴾ لَّا يَسَّمَّعُونَ إِلَى ٱلْمَلَإِ ٱلْأَعْلَىٰ وَيُقْذَفُونَ مِن كُلِّ جَانِبٍ ﴿٨﴾ دُحُورًا ۖ وَلَهُمْ عَذَابٌ وَاصِبٌ ﴿٩﴾ إِلَّا مَنْ خَطِفَ ٱلْخَطْفَةَ فَأَتْبَعَهُۥ شِهَابٌ ثَاقِبٌ ﴿١٠﴾ فَٱسْتَفْتِهِمْ أَهُمْ أَشَدُّ خَلْقًا أَم مَّنْ خَلَقْنَآ ۚ إِنَّا خَلَقْنَـٰهُم مِّن طِينٍ لَّازِبٍۭ ﴿١١﴾

1. Pe cei asezati in randuri, 2. pe cei care mana cu tarie 3. si pe cei care recita Pomenirea! 4. Dumnezeul vostru este, cu adevarat, Unul, 5. Domnul cerurilor si al pamantului si al celor dintre ele si Domnul rasariturilor. 6. Noi am impodobit cerul cel mai apropiat cu podoaba stelelor 7. si l-am pazit de orice diavol razvratit. 8. Ei nu pot asculta adunarea cea prea inalta si sunt loviti din toate partile, 9. pentru a fi alungati. Ei vor avea o pedeapsa necontenita. 10. Insa cel care apuca pe furis cate ceva este urmarit de o flacara strapungatoare. 11. Intreaba-i, asadar: sunt ei mai greu de creat sau cele pe care le-am creat Noi? Noi i-am creat din lut lipicios.

Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi

Allah Preainaltul jura aici pe ingerii nobili, in vreme ce ei Il adora si carmuiesc, cu ingaduinta Domnului lor, cele incredintate lor. Prin acest juramant, El intareste Dumnezeirea si Stapanirea Sa. A spus: „Pe cei asezati in randuri”, adica in randuri in slujba Domnului lor: acestia sunt ingerii. „Pe cei care mana cu tarie”: sunt ingerii care mana norii si alte lucruri, prin porunca lui Allah. „Si pe cei care recita Pomenirea”: sunt ingerii care recita Cuvantul lui Allah Preainaltul. Fiindca ei Il adora pe Domnul lor, Ii slujesc cu supunere si nu-I sunt neascultatori nici macar cat ai clipi din ochi, Allah a jurat pe ei, intarind Dumnezeirea Sa, si a spus: „Dumnezeul vostru este, cu adevarat, Unul”. El nu are niciun asociat in Dumnezeire; de aceea indreptati numai catre El iubirea, teama, nadejdea si toate celelalte feluri de adorare.

„Domnul cerurilor si al pamantului si al celor dintre ele si Domnul rasariturilor”:43 El este Creatorul acestor fapturi, Cel care le daruieste cele necesare si Cel care le carmuieste. Dupa cum nu are niciun asociat in Stapanirea Sa asupra lor, tot astfel nu are niciun asociat in Dumnezeirea Sa. Adesea Allah Preainaltul statorniceste unicitatea Dumnezeirii prin unicitatea Stapanirii, fiindca aceasta o dovedeste. Chiar si cei care Ii asociaza pe altii in adorare recunosc aceasta Stapanire; de aceea El le arata ca ceea ce recunosc ii obliga sa recunoasca si ceea ce tagaduiesc.

Allah a pomenit in mod aparte rasariturile, fiindca ele indica si apusurile, ori pentru ca sunt locurile de rasarire ale stelelor pe care le va aminti. De aceea a spus: „Noi am impodobit cerul cel mai apropiat cu podoaba stelelor si l-am pazit de orice diavol razvratit. Ei nu pot asculta adunarea cea prea inalta”. Allah a amintit aceste doua mari foloase ale stelelor. Primul este faptul ca ele sunt podoaba cerului. Fara ele, cerul ar fi fost un corp intunecat, lipsit de lumina. Insa El l-a impodobit cu ele pentru ca marginile lui sa se lumineze, infatisarea lui sa fie frumoasa, oamenii sa se poata calauzi dupa ele in intunericul de pe uscat si de pe mare si sa dobandeasca prin ele celelalte foloase pe care le au.

Al doilea folos este pazirea cerului de orice diavol razvratit care, prin razvratirea sa, incearca sa asculte adunarea cea prea inalta, adica ingerii. Cand incearca sa asculte, ei sunt loviti cu flacari strapungatoare „din toate partile”, pentru a fi alungati si indepartati de ascultarea celor spuse de adunarea cea prea inalta. „Ei vor avea o pedeapsa necontenita”, adica una permanenta, pregatita pentru ei din pricina refuzului lor razvratit de a da ascultare Domnului lor.

Daca Allah Preainaltul nu ar fi facut o exceptie, aceasta ar fi fost o dovada ca ei nu aud absolut nimic. Insa El a spus: „Insa cel care apuca pe furis cate ceva”,44 adica acela dintre diavolii razvratiti care prinde pe furis si prin furt cate un cuvant, „este urmarit de o flacara strapungatoare”. Uneori il ajunge inainte ca el sa-l transmita aliatilor sai, astfel incat vestea din cer este intrerupta. Alteori el o vesteste inainte ca flacara sa-l ajunga; atunci ei adauga acelui cuvant o suta de minciuni si le fac sa treaca drept adevarate datorita cuvantului care a fost auzit din cer.

Dupa ce a aratat aceste fapturi marete, a spus: „Intreaba-i, asadar”, adica intreaba-i pe cei care tagaduiesc crearea lor din nou dupa moarte: „Sunt ei mai greu de creat”, adica este aducerea lor la existenta dupa moarte mai anevoioasa si mai grea, „sau cele pe care le-am creat Noi?”, dintre aceste fapturi. Ei trebuie sa recunoasca faptul ca crearea cerurilor si a pamantului este mai mareata decat crearea oamenilor, iar aceasta ii obliga sa recunoasca invierea. Mai mult, daca s-ar intoarce catre ei insisi si ar cugeta, ar intelege ca inceputul crearii lor din lut lipicios este, pentru mintea care cugeta, mai anevoios decat aducerea lor din nou la existenta dupa moarte. De aceea a spus: „Noi i-am creat din lut lipicios”, adica tare si inchegat, asemenea Cuvintelor Sale: „Noi l-am creat pe om din lut uscat, din namol negru, schimbat”.

Note

Nota 43 · volumul 8

Nota editiei engleze precizeaza ca locul rasaritului variaza de-a lungul anului.

Înapoi la text
Nota 44 · volumul 8

Potrivit notei editiei engleze, este vorba despre cuvintele ingerilor, care vorbesc despre ceea ce urmeaza sa se petreaca pe pamant, potrivit hotararii divine.

Înapoi la text