Fatir · 35:29–30

Versetele 29 la 30

„Cei care recita Cartea lui Allah”, adica o urmeaza in poruncile ei, pe care le implinesc, in interdictiile ei, de care se feresc, si in vestirile ei, pe care le adeveresc si in care cred. Ei nu pun mai presus de ea nicio vorba care o contrazice. De asemenea, ii recita cuvintele, studiindu-le, si ii urmaresc si ii descopera intelesurile. Dupa ce a vorbit despre urmarea Cartii in general, a amintit in mod aparte rugaciunea, care este stalpul religiei, lumina musulmanilor, masura credintei si semnul sinceritatii in Islam, precum si cheltuirea pentru rude, saraci, orfani si altii, prin zakat, ispasiri, implinirea juramintelor de daruire si milostenii. „In taina si pe fata”, adica in toate imprejurarile.

Prin acestea, ei „nadajduiesc intr-un negot care nu va pieri”, adica nu va stagna si nu se va strica. Dimpotriva, este cel mai inalt, mai maret si mai bun negot: dobandirea Multumirii Domnului lor, castigarea rasplatii Sale imbelsugate si salvarea de Mania si pedeapsa Sa. Aceasta arata ca ei sunt sinceri in faptele lor si ca nu urmaresc prin ele niciun scop rau si nicio intentie stricata.

Allah a aratat ca ei vor dobandi ceea ce au nadajduit, spunand: „Pentru ca El sa le dea rasplata pe deplin”, adica rasplata faptelor lor, dupa cat de putine sau de multe sunt si dupa cat de bine sunt implinite, „si sa le mai adauge din Harul Sau”, adica sa le daruiasca in plus fata de rasplata lor. „El este Atoateiertator, Rasplatitor”: le iarta faptele rele si primeste de la ei chiar si putine fapte bune.