Fatir · 35:12–14

Versetele 12 la 14

Aceasta este o vestire a Puterii, Intelepciunii si Indurarii Sale. El a facut cele doua intinderi de apa pentru folosul tuturor locuitorilor pamantului si nu le-a facut deopotriva. Folosul oamenilor cere ca raurile sa fie dulci, placute si usor de baut, pentru ca de ele sa se foloseasca cei care beau, cei care sadesc si cei care cultiva pamantul. Iar marea sa fie sarata si amara, pentru ca aerul din jurul pamantului sa nu fie stricat de mirosurile vietuitoarelor care mor in mare. De asemenea, ea este statatoare si nu curge, iar saratura ei o impiedica sa se altereze. Vietuitoarele sale sunt astfel mai bune si mai gustoase.

De aceea a spus: „Din amandoua”, din apa sarata si din cea dulce, „mancati carne proaspata”: pestele care poate fi prins cu usurinta in apa. „Si scoateti podoabe pe care le purtati”: perle, margean si alte lucruri care se gasesc in mare. Acestea sunt mari foloase pentru robi.

Printre foloasele si binefacerile marii se afla si faptul ca Allah Preainaltul a supus-o ca sa poarte corabiile si ambarcatiunile. Le vezi brazdand marea si despicand-o, trecand dintr-un tinut in altul si dintr-un loc in altul, purtandu-i pe calatori, poverile si marfurile lor. Prin aceasta se dobandeste mult din Harul si Bunatatea lui Allah. De aceea a spus: „Ca sa cautati din Harul Sau si poate veti fi recunoscatori”.

Dintre aceste binefaceri face parte si faptul ca Allah Preainaltul face sa intre noaptea in zi si ziua in noapte: o face pe una sa intre peste cealalta si pe cealalta peste aceasta. Cand vine una, cealalta pleaca; una sporeste, iar cealalta scade, apoi ajung deopotriva. Prin aceasta sunt implinite nevoile robilor in privinta trupurilor, animalelor, pomilor si culturilor lor. Tot astfel sunt binefacerile pe care Allah le-a pus in supunerea soarelui si a lunii: stralucirea, lumina, miscarea, odihna si raspandirea robilor pentru a cauta din Harul Sau. Prin ele se coc roadele, se usuca ceea ce trebuie uscat si se implinesc alte lucruri trebuincioase, a caror lipsa le-ar aduce oamenilor vatamare.

Cuvintele Sale: „Fiecare urmandu-si cursul pana la un termen hotarat” inseamna ca soarele si luna merg fiecare pe orbita sa atat timp cat voieste Allah sa mearga. Cand va veni termenul si se va apropia sfarsitul lumii, mersul lor se va opri si puterea lor va inceta; luna se va intuneca, soarele va fi infasurat, iar stelele se vor imprastia.

Dupa ce a lamurit aceste fapturi marete si invataturile din ele care arata Desavarsirea si Bunatatea Sa, Allah Preainaltul a spus: „Acesta este Allah, Domnul vostru; a Lui este Stapanirea”. Cel care a creat singur toate cele amintite si le-a supus este Domnul, Cel caruia I se cuvine adorarea si inchinarea si Caruia Ii apartine intreaga Stapanire. „Iar cei pe care ii invocati in afara de El”, dintre idoli si chipuri, nu stapanesc „nici macar pielita unui sambure de curmala”: nu stapanesc nimic, nici putin, nici mult, nici macar acea pielita, care este dintre cele mai neinsemnate lucruri. Aceasta este o negare explicita si cuprinzatoare. Cum sa fie atunci invocati, cand nu stapanesc nimic din ceruri si de pe pamant?!

Pe langa aceasta, „daca ii chemati”, ei nu va aud, caci sunt fie lucruri neinsufletite, fie morti, fie ingeri preocupati de ascultarea fata de Domnul lor. „Si chiar daca ar auzi-o”, presupunand aceasta, „nu v-ar raspunde”, fiindca nu stapanesc nimic, iar cei mai multi dintre ei nu sunt multumiti de inchinarea celor care li se inchina. De aceea a spus: „Iar in Ziua Invierii se vor dezice de asocierea voastra”, adica se vor dezice de voi si vor spune: „Slava Tie! Tu esti Ocrotitorul nostru, nu ei.” „Nimeni nu te poate instiinta asemenea Celui Bine Stiutor”: nimeni nu te instiinteaza mai adevarat decat Allah, Cel Atotstiutor, Cel Bine Stiutor. Fii, asadar, pe deplin incredintat de lucrul pe care l-a vestit, ca si cum l-ai vedea cu ochii tai. Nu te indoi de el si nu sovai.

Aceste versete cuprind dovezile si argumentele stralucitoare care arata ca Allah Preainaltul este Cel caruia I se cuvine adorarea si inchinarea si ca nimeni in afara de El nu merita nimic din inchinare. Inchinarea fata de altcineva in afara Lui este falsa, legata de un lucru fals, si nu-i aduce celui care o practica niciun folos.