Saba · 34:7–9

Versetele 7 la 9

„Cei care nu cred spun” aceasta tagaduind, batjocorind si socotind invierea cu neputinta, apoi arata de ce o socotesc astfel. Ei isi spun unii altora: „Sa va aratam un om care va vesteste ca, dupa ce veti fi sfaramati cu totul, veti fi creati din nou?” Prin acel om il au in vedere pe Trimisul lui Allah, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa: un om care a venit, dupa parerea lor, cu un lucru atat de ciudat, incat a ajuns o priveliste la care se uita si o ciudatenie de care rad. Cum poate el sa spuna ca veti fi inviati dupa ce trupurile voastre s-au descompus, madularele vi s-au risipit si partile trupului au disparut?²⁰

Oare acest om care spune astfel de lucruri „a nascocit o minciuna impotriva lui Allah”, indraznind sa faca aceasta si sa rosteasca asemenea vorbe, „sau este nebun”? Daca este astfel, nu ar fi nimic de mirare, caci nebunia are multe feluri. Toate acestea veneau din incapatanarea si nedreptatea lor. Ei stiau ca el este cel mai sincer si mai intelept dintre fapturile lui Allah. Tocmai pentru ca stiau aceasta, depuneau toate straduintele ca sa i se impotriveasca, cheltuindu-si averile si punandu-se pe ei insisi in slujba indepartarii oamenilor de el. Daca ar fi fost mincinos si nebun, nu s-ar fi cuvenit, o, oameni a caror judecata este lipsita de curatie, sa ascultati ceea ce spune sau sa dati atentie chemarii lui. Omului cu judecata nu i se cuvine sa-si indrepte privirea spre un nebun ori sa socoteasca insemnate vorbele lui.

Daca nu ar fi fost incapatanarea si nedreptatea voastra, v-ati fi grabit sa-i raspundeti si sa-i primiti chemarea. Dar semnele si avertizarile nu le folosesc oamenilor care nu cred. De aceea Allah Preainaltul a spus: „Dimpotriva, cei care nu cred in Viata de Apoi”, printre care se afla si cei care au spus aceste vorbe, „se afla in chin si intr-o ratacire adanca”, adica intr-o mare nefericire si intr-o ratacire indepartata de ceea ce este drept. Ce nefericire si ce ratacire ar putea fi mai mari decat tagaduirea Puterii lui Allah de a invia mortii, respingerea Trimisului Sau care a vestit aceasta, batjocorirea lui si convingerea lor ca adevarul se afla in ceea ce urmeaza ei? Astfel au socotit adevarul drept falsitate, iar falsitatea si ratacirea, drept adevar si calauzire!

Apoi El le-a atras atentia asupra dovezii rationale care arata ca invierea, pe care o socotesc cu neputinta, nu trebuie socotita astfel. Daca ar privi ceea ce se afla inaintea si in urma lor din cer si din pamant, ar vedea in ele din Puterea lui Allah ceea ce uimeste mintile si din Maretia Sa ceea ce ii uluieste pe invatatii de seama. Crearea lor, maretia lor si fapturile pe care le cuprind sunt mai mari decat readucerea oamenilor din morminte dupa moarte. Ce i-a impins, asadar, sa tagaduiasca aceasta, desi recunosc un lucru mai mare? Insa invierea tine, deocamdata, de cele nevazute; ei nu au vazut-o si de aceea au tagaduit-o.²¹

Allah a spus: „Daca am voi, am face pamantul sa-i inghita ori am lasa sa cada peste ei bucati din cer²²”, ca pedeapsa. Pamantul si cerul sunt sub Carmuirea Noastra; daca le-am porunci, nu s-ar impotrivi. Feriti-va, asadar, sa staruiti in tagaduire, ca sa nu va pedepsim cu cea mai aspra pedeapsa! „In aceasta”, adica in crearea cerurilor si a pamantului si in fapturile pe care le cuprind, „este un semn pentru orice rob care se intoarce la Allah”. Cu cat robul se intoarce mai mult la Allah, cu atat folosul lui din semne este mai mare, fiindca cel care se intoarce la Domnul sau isi indreapta vointa si nazuinta spre El si se intoarce la El in toate treburile sale. Ajunge astfel aproape de Domnul sau si nu mai are alta preocupare decat sa caute Multumirea Lui. Privirea lui asupra fapturilor devine una de cugetare si luare-aminte, nu o privire nepasatoare, lipsita de folos.