Saba · 34:31–33

Versetele 31 la 33

Dupa ce Allah Preainaltul a aratat ca pedeapsa ceruta in graba are un soroc si ca ea se va implini negresit la vremea ei, a amintit aici starea lor din Ziua aceea. Daca le-ai vedea starea cand vor sta inaintea Domnului lor, iar capeteniile si cei care le-au urmat in necredinta si ratacire vor fi adunati laolalta, ai vedea un lucru maret si o spaima cumplita. Ai vedea cum isi raspund si cum „isi arunca unii altora reprosuri”. „Cei socotiti slabi”, adica adeptii, „le vor spune celor trufasi”, adica celor care i-au condus: „Daca nu ati fi fost voi, am fi fost credinciosi.” Dar voi v-ati asezat intre noi si credinta, ne-ati infrumusetat necredinta, iar noi v-am urmat in aceasta. Prin aceste vorbe vor urmari ca pedeapsa sa cada numai asupra capeteniilor, nu si asupra lor.

„Cei trufasi le vor spune celor socotiti slabi”, intrebandu-i si aratandu-le ca toti sunt partasi la nelegiuire: „Oare noi v-am indepartat de calauzire dupa ce a venit la voi?”, adica prin forta noastra si prin constrangere? „Dimpotriva, voi ati fost nelegiuiti”: ati ales nelegiuirea, nu ati fost siliti la ea. Chiar daca v-am infrumusetat-o, nu aveam nicio putere de constrangere asupra voastra.

„Cei socotiti slabi le vor spune celor trufasi: Ba uneltirile voastre de noapte si de zi, cand ne porunceati sa nu credem in Allah si sa-I facem egali!” Adica nenorocirea care ne-a lovit din pricina voastra si ratacirea la care ne-ati adus au fost urmarea uneltirilor voastre de noapte si de zi. Ne infrumusetati necredinta, ne chemati la ea si spuneati ca ea este adevarul. Defaimati adevarul, il infatisati ca pe un lucru urat si pretindeati ca este fals. Nu ati incetat sa uneltiti si sa ne inselati pana cand ne-ati ratacit si ne-ati amagit.

Acest schimb de vorbe nu le va aduce niciun folos, ci numai dezicerea unora de altii si un regret urias. De aceea a spus: „Isi vor ascunde regretul cand vor vedea pedeapsa.” Adica vor intelege ca argumentele pe care le aduceau unii impotriva altora ca sa scape de pedeapsa s-au dovedit zadarnice si ca fiecare dintre ei este nedrept si o merita. Fiecare va simti cel mai adanc regret si isi va dori sa fi urmat adevarul si sa fi parasit falsitatea care l-a adus la aceasta pedeapsa. Vor pastra aceasta in taina, in sufletele lor, de teama rusinii de a-si recunoaste vina.

In unele dintre momentele Zilei Invierii si atunci cand vor intra in Foc, isi vor arata insa regretul in vazul tuturor: „In Ziua cand nedreptul isi va musca mainile, spunand: O, de-as fi urmat o cale impreuna cu Trimisul! Vai mie! De nu l-as fi luat pe cutare drept prieten apropiat...” si celelalte versete. „Ei vor spune: Daca am fi ascultat ori am fi avut judecata, nu am fi fost printre oamenii Focului aprins. Isi vor recunoaste pacatul. Departe, asadar, cu oamenii Focului aprins!”

„Vom pune lanturi la gatul celor care nu au crezut”: vor fi inlantuiti asa cum este inlantuit un intemnitat umilit in inchisoarea sa. Este precum cuvintele lui Allah Preainaltul: „Cand vor avea lanturile la gat si vor fi tarati in legaturi prin apa clocotita, apoi vor fi arsi in Foc...” si celelalte versete. „Oare vor fi rasplatiti”, prin aceasta pedeapsa si prin aceste lanturi grele, „pentru altceva decat pentru ceea ce faceau”, din necredinta, nelegiuire si neascultare?