Saba · 34:28–30

Versetele 28 la 30

Allah Preainaltul spune ca l-a trimis pe Trimisul Sau, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, numai ca sa le vesteasca tuturor oamenilor Rasplata lui Allah si faptele prin care se dobandeste ea, sa-i avertizeze despre Pedeapsa lui Allah si sa le arate faptele care o atrag. Tu nu ai nicio putere asupra acestui lucru. Orice semn ti-ar cere oamenii tagaduirii si ai incapatanarii, aducerea lui nu tine de indatorirea ta; aceasta se afla numai in Mana lui Allah Preainaltul. „Dar cei mai multi oameni nu stiu”: ei nu au stiinta dreapta, ci sunt fie nestiutori, fie potrivnici care nu isi pun stiinta in fapta. Sunt astfel ca si cum nu ar avea stiinta. Din lipsa lor de stiinta, au socotit faptul ca Trimisul nu raspunde cererilor lor de semne un motiv pentru a-i respinge chemarea.

Printre cele pe care le-au cerut se afla si grabirea pedepsei despre care ii avertizase. De aceea a spus: „Ei spun: Cand se va implini aceasta fagaduinta, daca spuneti adevarul?” Aceasta este o nedreptate din partea lor. Ce legatura necesara exista intre sinceritatea lui si vestirea timpului in care se va implini? Nu este aceasta doar respingere a adevarului si lipsa de judecata?

Daca, intr-o chestiune a acestei lumi, un avertizator ar veni la niste oameni care ii cunosc sinceritatea si bunavointa, iar ei ar avea un vrajmas care asteapta prilejul de a-i lovi si se pregateste pentru aceasta, si le-ar spune: „L-am vazut pe vrajmasul vostru pornind spre voi, ca sa va atace si sa va nimiceasca”, iar unul dintre ei ar raspunde: „Daca spui adevarul, spune-ne la ce ceas va ajunge la noi si unde se afla acum!”, ar mai fi socotit cu judecata cel care a spus astfel? Sau ar fi socotit nechibzuit si nebun? Si aceasta, desi o asemenea veste ar putea fi adevarata ori mincinoasa: poate ca vrajmasul se va razgandi si va alege o alta tinta, poate ca hotararea acestuia slabeste ori poate ca oamenii au puterea sa se apere. Atunci, cum este cu cel care il tagaduieste pe cel mai sincer dintre fapturi, ferit de greseala in vestirea sa, care nu vorbeste din pofta, atunci cand ii vesteste pedeapsa sigura, pe care nu o poate indeparta nimeni si impotriva careia nu exista ajutor? Nu este respingerea vestirii lui, pe motiv ca nu a precizat timpul implinirii ei, una dintre cele mai mari nechibzuinte?

„Spune”-le, vestindu-le timpul implinirii ei, de care nu este nicio indoiala: „Aveti sorocul unei Zile pe care nu o veti putea intarzia nici macar un ceas si nici nu o veti putea grabi.” Feriti-va, asadar, de Ziua aceea si pregatiti-va pentru ea!