Saba · 34:24–27

Versetele 24 la 27

Allah Preainaltul ii porunceste Profetului Sau Muhammad, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, sa le spuna celor care Ii asociaza parteneri lui Allah, intrebandu-i despre temeinicia asocierii lor²⁸: „Cine va da inzestrare din ceruri si de pe pamant?” Ei trebuie sa recunoasca faptul ca Allah este Cel care le-o da. Daca nu recunosc, atunci „spune: Allah!”, fiindca nu vei gasi pe nimeni care sa poata respinge aceasta afirmatie. Daca s-a aratat ca numai Allah va da inzestrare din ceruri si de pe pamant, pogoara ploaia pentru voi, face sa creasca plantele pentru voi, face sa curga raurile, scoate pentru voi roadele pomilor si v-a pus toate vietuitoarele spre folos si inzestrare, de ce adorati alaturi de El pe cineva care nu va da nimic si nu va aduce niciun folos?

Cuvintele „Iar unul dintre cele doua grupuri, noi sau voi, este pe calea cea dreapta, iar celalalt intr-o ratacire vadita” inseamna ca unul dintre cele doua grupuri, noi sau voi, se afla pe calea calauzirii, statornic pe ea, ori intr-o ratacire vadita, cufundat in ea. Aceste vorbe le spune cel caruia adevarul i s-a aratat limpede, caruia i s-a lamurit ceea ce este drept si care este sigur de adevarul pe care il urmeaza si de falsitatea celor urmate de potrivnicul sau. Adica v-am aratat, din dovezile limpezi aflate la noi si la voi, ceea ce face sa se stie cu certitudine, fara nicio indoiala, cine are dreptate si cine urmeaza falsitatea, cine este calauzit si cine este ratacit. Dupa aceasta, precizarea celui aflat intr-o stare sau alta nu mai aduce vreun folos.

Compara-l pe cel care cheama la adorarea Creatorului tuturor fapturilor cu cel care cauta apropierea de idoli, chipuri si morminte. Creatorul le carmuieste pe toate in orice privinta: El este Datatorul tuturor binefacerilor, le daruieste inzestrare, le aduce orice bine si indeparteaza de la ele orice nenorocire. Lui Ii apartin toata lauda si toata Stapanirea. Inaintea Lui, fiecare inger si toate fapturile de sub rangul ingerilor sunt supuse Maretiei Sale si smerite in fata Slavei Sale. Toti mijlocitorii se tem de El si niciunul nu mijloceste inaintea Lui decat cu Ingaduinta Sa. El este Preainalt si Mare in Fiinta, Atributele si Faptele Sale; Lui Ii apartin toata desavarsirea, slava, frumusetea, lauda si marirea. Unul cheama, asadar, la apropierea de Cel cu asemenea Insusiri si la savarsirea faptelor cu devotament curat pentru El, oprind adorarea altcuiva. Celalalt cauta apropierea de idoli, chipuri si morminte care nu creeaza, nu dau inzestrare si nu stapanesc, nici pentru sine, nici pentru cei care le adora, vreun folos sau vreo vatamare, moartea, viata ori invierea. Acestea sunt lucruri neinsufletite, care nu inteleg si nu aud chemarea celor care le adora; chiar daca ar auzi-o, nu le-ar raspunde. In Ziua Invierii vor tagadui asocierea lor ca parteneri ai lui Allah, se vor dezice de cei care le-au adorat si se vor blestema unii pe altii. Nu au nicio parte din Stapanire, nu sunt parteneri in ea, nu contribuie la ea si nu pot mijloci independent de Allah. Cu toate acestea, omul le invoca pe cele descrise astfel, cauta apropierea de ele cat poate, ii dusmaneste si ii combate pe cei care Ii inchina lui Allah religia cu devotament curat si ii tagaduieste pe Trimisii lui Allah, care au venit cu aceasta chemare la devotamentul curat numai fata de El. Din aceasta comparatie ti se va arata care dintre cele doua grupuri este calauzit si care este ratacit, care este nefericit si care este fericit. Nu va mai fi nevoie de o precizare, fiindca descrierea starii lor este mai limpede decat simpla afirmatie.

„Spune”-le: „Nu veti fi intrebati despre faradelegile noastre si nici noi nu vom fi intrebati despre ceea ce faceti voi.” Fiecare, noi si voi, isi are faptele sale. Voi nu veti fi intrebati despre faradelegile si pacatele noastre, daca am pacatui, iar noi nu vom fi intrebati despre faptele voastre. Asadar, scopul nostru si al vostru sa fie cautarea adevarului si judecarea cu impartialitate. Lasati deoparte faptele noastre, ca aceasta sa nu va impiedice sa urmati adevarul. Judecatile din aceasta lume se intemeiaza pe ceea ce este vazut; in ele se urmeaza adevarul si se ocoleste falsitatea. Cat despre fapte, ele au o alta lume, in care va judeca Cel mai drept dintre judecatori si va hotari intre cei aflati in neintelegere Cel mai drept dintre cei drepti.

De aceea a spus: „Spune: Domnul nostru ne va aduna pe toti, apoi va judeca intre noi”, adica va da intre noi o judecata prin care se va deosebi cel sincer de cel mincinos si cel care merita rasplata de cel care merita pedeapsa. El este Cel mai bun dintre judecatori.

„Spune”-le, o, Trimisule, si tu, cel care ii urmezi in aceasta: „Aratati-mi-i pe cei pe care I i-ati alaturat ca parteneri!” Unde sunt ei? Cum pot fi cunoscuti? Sunt pe pamant ori in cer? Cunoscatorul celor nevazute si al celor vazute ne-a vestit ca nu exista niciun partener al Sau: „Ei adora in afara lui Allah ceea ce nu le aduce nici vatamare, nici folos si spun: Acestia sunt mijlocitorii nostri inaintea lui Allah. Spune: Oare Ii vestiti lui Allah ceea ce El nu stie...” pana la sfarsitul versetului. „Cei care cheama pe altii in afara lui Allah nu urmeaza nicidecum parteneri ai Lui. Ei nu urmeaza decat banuiala si nu fac decat sa minta.” Tot astfel, alesii fapturilor Sale, Profetii si Trimisii, nu cunosc vreun partener al Sau. Asadar, o, politeistilor, aratati-mi-i pe cei pe care, prin inchipuirea voastra falsa, I i-ati alaturat lui Allah ca parteneri! Ei nu pot raspunde la aceasta intrebare. De aceea a spus: „Nicidecum!”, adica El nu are nici partener, nici egal, nici fiinta asemenea Lui, nici potrivnic.

„El este Allah”, Cel caruia I se cuvin dumnezeirea si adorarea, fara ca altcineva sa le merite. „Cel Atotputernic”, Care supune toate lucrurile; tot ceea ce este in afara Lui este supus, pus in slujba si carmuit. „Preainteleptul”, Care a desavarsit ceea ce a creat si a randuit in chip bun ceea ce a legiuit. Chiar daca intelepciunea Legii Sale s-ar fi aratat numai prin faptul ca a poruncit sa-I fie recunoscuta Unicitatea si sa-I fie inchinata religia cu devotament curat, a iubit aceasta si a facut din ea o cale spre mantuire, iar apoi a oprit asocierea de parteneri si luarea altora alaturi de El si a facut din aceasta o cale spre nefericire si pierzare, tot ar fi fost de ajuns ca dovada a desavarsitei Sale Intelepciuni. Cu atat mai mult se arata aceasta intelepciune, cand toate poruncile si interdictiile Sale sunt pline de intelepciune!