Saba · 34:15–21

Versetele 15 la 21

Saba era un trib cunoscut de la marginea Yemenului, iar locuinta lor era intr-un tinut numit Ma'rib. Dintre binefacerile si Blandetea lui Allah fata de oameni in general si fata de arabi in mod deosebit face parte faptul ca a istorisit in Coran vestile celor nimiciti si pedepsiti care locuiau in vecinatatea arabilor. Acestia le puteau vedea urmele si isi transmiteau unii altora vestile despre ei. Astfel, ele erau mai potrivite pentru a fi crezute si mai aproape de inimile celor care primesc povata. De aceea El a spus: „Pentru neamul Saba era un semn in tinutul in care locuia”, adica in locul in care locuiau. Semnul de aici este ceea ce Allah revarsase asupra lor din binefaceri si ceea ce indepartase de la ei din nenorociri; aceasta le cerea sa-L adore pe Allah si sa-I multumeasca.

Apoi a lamurit semnul, spunand: „doua gradini, una la dreapta si una la stanga”. Ei aveau o vale mare, in care veneau multe torente, si construisera un baraj trainic, care aduna apa. Torentele veneau la el si se strangea acolo multa apa, pe care o imparteau gradinilor lor, aflate la dreapta si la stanga acelei vai. Cele doua gradini mari le dadeau destule roade si le aduceau bucurie si multumire. Allah le-a poruncit, asadar, sa-I multumeasca pentru binefacerile pe care le revarsase asupra lor in multe feluri.

Printre ele se aflau cele doua gradini din care venea cea mai mare parte a hranei lor. O alta binefacere era ca Allah facuse din tinutul lor un tinut bun, cu aer placut, cu putine lucruri vatamatoare si cu inzestrare imbelsugata. O alta era ca Allah Preainaltul le fagaduise, daca Ii vor multumi, sa-i ierte si sa aiba mila de ei. De aceea a spus: „Un tinut bun si un Domn Atoateiertator!”

De asemenea, Allah stia ca, pentru negustoria si castigurile lor, aveau nevoie sa ajunga in tinutul binecuvantat. Se pare ca este vorba despre cetatile din jurul Sana'a, dupa cum au spus mai multi dintre cei dintai invatati; s-a spus si ca ar fi ash-Sham. El le-a pregatit mijloacele prin care puteau ajunge acolo cu cea mai mare usurinta, in siguranta si fara teama. Cetatile se insirau intre ei si acel tinut, astfel incat nu trebuiau sa poarte povara proviziilor si a apei de drum. De aceea a spus: „Intre ei si cetatile pe care le-am binecuvantat am asezat cetati aflate la vedere unele fata de altele si am randuit distantele calatoriei intre ele”: o calatorie masurata, pe care o cunosteau si dupa care isi randuiau mersul, fara sa se rataceasca, noaptea ori ziua. „In siguranta”, adica linistiti in calatoriile din acele nopti si zile, fara teama. Aceasta facea parte din deplinatatea binefacerii lui Allah fata de ei: ii ferise de frica.

Dar ei s-au abatut de la Datatorul binefacerilor si de la adorarea Lui. Au ajuns nerecunoscatori si s-au plictisit de binefacere, pana cand au cerut si au dorit sa se mareasca distantele calatoriilor dintre acele cetati prin care era atat de usor sa mearga. „Si s-au nedreptatit pe ei insisi”, prin necredinta lor in Allah si in binefacerea Sa. Atunci Allah Preainaltul i-a pedepsit luandu-le binefacerea care ii facuse sa treaca masura si nimicind-o. A trimis asupra lor „potopul barajului”, adica torentul puternic care le-a distrus barajul, le-a nimicit gradinile si le-a pustiit livezile. Acele gradini cu livezi minunate si pomi roditori au fost inlocuite cu arbori fara folos pentru ei.²⁵

De aceea a spus: „Le-am schimbat cele doua gradini cu alte doua gradini cu roade amare”: putina hrana, care nu le ajungea, „tamarisc si cativa arbori sidr”. Acestia sunt arbori cunoscuti. Pedeapsa a fost de acelasi fel cu faptele lor: asa cum ei schimbasera multumirea in nerecunostinta urata, le-a fost schimbata si binefacerea in cele amintite. De aceea a spus: „Astfel i-am rasplatit pentru nerecunostinta lor. Oare pedepsim Noi astfel pe altcineva decat pe cel nerecunoscator?” Adica dam Noi aceasta rasplata a pedepsei - dupa cum arata contextul - altcuiva decat celui care nu crede in Allah si este nerecunoscator pentru binefacere?

Dupa ce i-a lovit ceea ce i-a lovit, s-au risipit si s-au imprastiat, desi inainte erau adunati laolalta. Allah a facut din soarta lor un subiect despre care oamenii vorbeau si pe care il istoriseau seara. Au ajuns un exemplu dat prin zicala: „S-au imprastiat precum Saba.” Toti vorbeau despre cele petrecute cu ei. Dar nimeni nu trage invatatura din ei decat cel despre care Allah a spus: „In aceasta sunt semne pentru oricine este foarte rabdator si recunoscator.” Rabdator in fata necazurilor si greutatilor: le poarta cautand Fata lui Allah si nu le intampina cu nemultumire, ci rabda. Recunoscator pentru binefacerea lui Allah Preainaltul: o recunoaste, Ii multumeste Celui care i-a daruit-o si o foloseste in ascultarea de El.

Cand un astfel de om aude povestea lor, ce au facut si ce li s-a intamplat, intelege ca pedeapsa aceea a fost rasplata nerecunostintei lor fata de binefacerea lui Allah si ca aceluia care face la fel i se va intampla ceea ce li s-a intamplat lor. Intelege ca multumirea fata de Allah Preainaltul pastreaza binefacerea si indeparteaza nenorocirea, ca Trimisii lui Allah au spus adevarul in ceea ce au vestit si ca rasplata este adevarata, asa cum a vazut dintr-o pilda a ei in aceasta lume.

Comentariul versetelor 20 la 21

Apoi El a aratat ca neamul Saba se numara printre cei asupra carora Iblis si-a adeverit banuiala. El Ii spusese Domnului sau: „Pe Puterea Ta, ii voi rataci pe toti, in afara robilor Tai alesi dintre ei.” Aceasta era o banuiala a lui Iblis, nu o certitudine, fiindca nu cunoaste cele nevazute si nu-i venise de la Allah vreo veste ca ii va rataci pe toti, in afara celor exceptati. Acestia si cei asemenea lor sunt dintre cei asupra carora Iblis si-a adeverit banuiala: i-a chemat si i-a amagit, iar „ei l-au urmat, in afara unui grup dintre credinciosi”, dintre cei care nu sunt nerecunoscatori pentru binefacerea lui Allah. Banuiala lui Iblis nu s-a adeverit in privinta acestora.

Este posibil si ca povestea lui Saba sa se fi incheiat la cuvintele „In aceasta sunt semne pentru oricine este foarte rabdator si recunoscator”, iar apoi sa inceapa o noua afirmatie: „Iblis si-a adeverit banuiala asupra lor”, adica asupra neamului omenesc. In acest caz, versetul este general si il priveste pe oricine l-a urmat.

Apoi Allah Preainaltul a spus: „El nu avea nicio putere asupra lor²⁶”, adica Iblis nu avea stapanire, forta sau putere de constrangere prin care sa-i sileasca sa faca ceea ce voia el. Dar Intelepciunea lui Allah Preainaltul a cerut sa-i ingaduie sa aiba o anumita putere asupra fiilor lui Adam si sa-i ademeneasca: „decat ca Noi sa stim cine crede in Viata de Apoi si cine se indoieste de ea”. Adica sa aiba loc incercarea si sa se deosebeasca cel sincer de cel mincinos, iar cel a carui credinta este dreapta si ramane statornica in fata incercarii si a ispitirii, cand sunt raspandite indoielile insuflate de diavol, sa fie deosebit de cel a carui credinta nu este statornica, ci se clatina la cea mai mica indoiala si cedeaza la cea mai slaba chemare spre opusul ei. Allah Preainaltul a facut din el o incercare prin care Isi incearca robii si il arata pe cel rau, deosebindu-l de cel bun. „Domnul tau vegheaza asupra tuturor lucrurilor”: El ii pazeste pe robi, le tine socoteala faptelor si le pastreaza rasplata, ca sa le-o dea intreaga si deplina.