Al-Ahzab · 33:63–68

Versetele 63 la 68

Oamenii iti cer stiri despre Ceas, grabindu-i venirea. Unii dintre ei o fac pentru ca tagaduiesc ca el va avea loc si pentru a-l pune in incurcatura pe cel care ii vesteste despre el. „Spune”-le: „Cunoasterea lui este numai la Allah.” Nimeni in afara de Allah nu il cunoaste. Nici eu, nici altcineva nu avem stiinta despre el. Cu toate acestea, sa nu-l socotiti ca venind prea tarziu¹⁸. „De unde ai putea tu sa stii? Poate ca Ceasul este aproape.”

Simpla cunoastere a faptului ca Ceasul va veni curand ori mai tarziu nu aduce, in sine, vreun folos. Ceea ce conteaza este pierderea ori castigul, nefericirea ori fericirea: merita robul pedeapsa sau merita rasplata? Despre acestea va voi vesti si vi-i voi descrie pe cei care le merita. El l-a descris pe cel care merita pedeapsa si a descris pedeapsa, fiindca insusirile amintite se potrivesc acestor oameni care tagaduiesc Ceasul.

„Allah i-a blestemat pe necredinciosi”, adica pe cei pentru care necredinta a devenit felul de a fi si a caror cale este necredinta in Allah, in Trimisii Sai si in cele cu care au venit ei de la Allah. El i-a indepartat de Mila Sa in aceasta lume si in Viata de Apoi, iar aceasta este de ajuns ca pedeapsa. „Si le-a pregatit un Foc aprins”, adica un foc aprins care arde in trupurile lor, iar chinul ajunge pana in launtrul lor. Ei vor ramane vesnic in acea pedeapsa aspra, nu vor iesi din ea si nu li se va usura nici macar pentru o clipa.

„Nu vor gasi nici ocrotitor” care sa le dea ceea ce cer, „nici ajutator” care sa indeparteze de la ei pedeapsa. Dimpotriva, Cel Preainalt, Ajutatorul, i-a parasit, iar pedeapsa Focului aprins i-a inconjurat si i-a lovit cu putere. De aceea a spus: „In Ziua cand fetele lor vor fi intoarse in Foc”. Ei ii vor gusta arsura, chinul lui li se va inaspri si vor regreta ceea ce au facut mai inainte. „Vor spune: O, de L-am fi ascultat pe Allah si l-am fi ascultat pe Trimis!”, caci am fi scapat de aceasta pedeapsa si, asemenea celor ascultatori, am fi meritat o rasplata imbelsugata. Dar este o dorinta al carei timp a trecut. Nu le va aduce decat pierdere, cainta, intristare, ingrijorare si durere.

„Vor spune: Domnul nostru, noi i-am ascultat pe stapanii si pe mai-marii nostri” si i-am urmat orbeste in ratacirea lor, „iar ei ne-au ratacit de la Cale”. Este asemenea cuvintelor lui Allah Preainaltul: „In Ziua cand nedreptul isi va musca mainile si va spune: O, de-as fi urmat o cale impreuna cu Trimisul! Vai mie! De nu l-as fi luat pe cutare drept prieten apropiat! El m-a ratacit de la Pomenire dupa ce ea venise la mine...”

Cand vor afla ca atat ei, cat si mai-marii lor merita pedeapsa, vor dori sa se razbune pe cei care i-au ratacit si vor spune: „Domnul nostru, da-le o pedeapsa indoita si blesteama-i cu un blestem mare!” Allah va spune: „Fiecare are o parte indoita.” Ati fost partasi la necredinta si pacate si veti fi partasi la pedeapsa, chiar daca pedeapsa unora va fi mai mare decat a altora, potrivit deosebirii dintre faradelegile lor.