Al-Ahzab · 33:6

Versetul 6

Allah Preainaltul le vesteste credinciosilor un lucru prin care sa cunoasca starea Trimisului, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui, rangul lui si felul in care trebuie sa se poarte cu el: „Profetul are mai mult drept asupra credinciosilor decat au ei asupra lor insisi.” Cel mai apropiat lucru de om este propriul lui suflet, dar Trimisul are mai mult drept asupra lui decat sufletul sau.

Aceasta se datoreaza sinceritatii, milei si afectiunii pe care Profetul le-a aratat fata de ei, prin care a fost cel mai milostiv si mai binevoitor dintre oameni. Binefacerea Trimisului lui Allah fata de ei este mai mare decat a oricarei alte persoane. Nicio farama de bine nu a ajuns la ei si nicio farama de rau nu a fost indepartata de la ei decat prin mainile lui si datorita lui.

De aceea, atunci cand dorinta sufletului lor ori a oricarei persoane se impotriveste dorintei Trimisului, dorinta Trimisului trebuie pusa mai presus. Cuvantul lui nu trebuie contrazis de cuvantul nimanui, oricine ar fi acela. Ei trebuie sa fie gata sa se sacrifice pe ei insisi, averile si copiii lor pentru a-l ocroti, sa puna iubirea lui mai presus de iubirea tuturor fapturilor, sa nu vorbeasca inaintea lui si sa nu se puna inaintea lui.

El este un tata pentru credinciosi, asa cum se afla in citirea unora dintre Companioni, si ii creste asa cum un tata isi creste copiii. Din aceasta paternitate rezulta ca sotiile lui sunt mamele lor, adica in privinta inviolabilitatii, respectului si cinstirii, nu in privinta ingaduintei de a ramane singuri cu ele ori a rudeniei mahram.

Aceste cuvinte sunt o introducere pentru istorisirea lui Zayd ibn Harithah, care fusese numit Zayd ibn Muhammad pana cand Allah a coborat: „Muhammad nu este tatal niciunuia dintre barbatii vostri” (al-Ahzab 33:40), rupand atribuirea lui ca fiu.

In acest verset, Allah vesteste ca toti credinciosii sunt copiii Trimisului. Niciunul nu are un avantaj asupra altuia. Chiar daca atribuirea prin adoptie este desfiintata, legatura credintei nu este rupta; de aceea nimeni nu trebuie sa se mahneasca.

Din faptul ca sotiile Trimisului sunt mamele credinciosilor rezulta ca nimanui nu ii este ingaduit sa se casatoreasca cu ele dupa moartea lui, dupa cum Allah spune limpede: „Nu vi se cuvine sa-l vatamati pe Trimisul lui Allah si nici sa va casatoriti vreodata cu sotiile lui dupa el” (al-Ahzab 33:53).

„Rudele de sange”, apropiate ori indepartate, „au intaietate unele fata de altele, potrivit Cartii lui Allah”, adica potrivit Hotararii Sale. Ele se mostenesc unele pe altele si isi fac bine unele altora. Au intaietate fata de cei legati prin alianta si ajutor reciproc si fata de copiii adoptivi.

Inainte, prin aceste legaturi se dobandea mostenirea in locul rudelor de sange. Allah a desfiintat mostenirea intemeiata pe ele si a randuit-o pentru rude, din Bunatate si Intelepciune. Daca vechiul obicei ar fi continuat, s-ar fi produs multa stricaciune, mult rau si multe mijloace viclene de a-i lipsi pe apropiati de mostenire.

„Asupra celorlalti credinciosi si emigranti”: fie ca rudele sunt credincioase si au emigrat, fie ca nu au emigrat, rudele de sange au intaietate la mostenire. Acest verset este o dovada ca rudele au drept de ocrotire si autoritate asupra apropiatilor lor in toate formele de ocrotire, precum casatoria, averea si altele.

„In afara de binele pe care il faceti aliatilor vostri.” Ei nu au o parte obligatorie din mostenire; lucrul este lasat alegerii voastre. Daca doriti, le daruiti ceva de bunavoie si le faceti bine.

„Aceasta”, adica Hotararea mentionata, „este scrisa in Carte”: a fost scrisa, statornicita si hotarata de Allah, iar de aceea trebuie implinita.