Al-Ahzab · 33:45–48

Versetele 45 la 48

Aceste insusiri prin care Allah l-a descris pe Trimisul Sau Muhammad, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, reprezinta scopul Mesajului sau, esenta si principiile prin care a fost deosebit. Ele sunt cinci lucruri:

Prima este faptul ca el este „martor”, adica martor asupra comunitatii sale pentru binele si raul pe care le-a savarsit. Allah Preainaltul a spus: „ca sa fiti martori asupra oamenilor, iar Trimisul sa fie martor asupra voastra” si: „Cum va fi cand vom aduce din fiecare comunitate un martor si te vom aduce pe tine martor asupra acestora?” El, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, este, asadar, un martor drept, a carui marturie este primita.

A doua si a treia sunt faptul ca el este „aducator de veste buna si avertizator”. Aceasta cere sa fie amintiti cei carora li se da vestea buna si cei care sunt avertizati, cele despre care li se da vestea buna si cele de care sunt avertizati, precum si faptele care duc la acestea. Cei carora li se da vestea buna sunt credinciosii tematori de Allah, care au unit credinta si faptele drepte cu parasirea pacatelor. Ei au veste buna in viata lumeasca despre orice rasplata, lumeasca si religioasa, randuita pentru credinta si teama de Allah, iar in Viata de Apoi, despre Fericirea statornica.

Toate acestea cer sa fie infatisate amanuntit faptele, insusirile evlaviei si felurile rasplatii despre care s-a vorbit. Cei avertizati sunt nelegiuitii nedrepti, oamenii nedreptatii si ai nestiintei. Pentru ei este avertizarea, in aceasta lume, despre pedepsele lumesti si religioase randuite pentru nestiinta si nedreptate, iar in Viata de Apoi, despre pedeapsa aspra si chinul indelungat. Aceste lucruri, amintite pe scurt, sunt explicate amanuntit prin Cartea si Sunnah cu care a venit el, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, si care le cuprind.

A patra este faptul ca el este „unul care cheama la Allah”. Allah l-a trimis sa cheme fapturile la Domnul lor, sa le trezeasca dorinta de a dobandi cinstirea pe care El le-o daruieste⁷ si sa le porunceasca adorarea Lui, pentru care au fost create. Aceasta cere ca el insusi sa fie statornic in cele la care cheama si sa explice amanuntit chemarea sa: sa li-L faca cunoscut pe Domnul lor prin Atributele Sale sfinte, sa-L declare mai presus de orice nu se potriveste Maretiei Sale, sa arate felurile robiei fata de El, sa cheme la Allah pe calea cea mai apropiata care duce la El si sa-i dea fiecaruia dreptul care i se cuvine. De asemenea, chemarea trebuie indreptata cu sinceritate catre Allah, nu catre sine si preamarirea propriei persoane, asa cum li se poate intampla multor suflete aflate in aceasta pozitie. Toate acestea sunt cu Ingaduinta Domnului sau in chemare, prin Porunca, Vointa si Predestinarea Sa.

A cincea este faptul ca el este „o candela luminoasa”. Aceasta arata ca fapturile se aflau intr-un intuneric adanc, fara lumina prin care sa se calauzeasca in intunericul lor si fara stiinta care sa le indrume in nestiinta lor, pana cand Allah l-a adus pe acest Profet nobil. Prin el, Allah a luminat acele intunecimi, i-a invatat pe cei nestiutori si i-a calauzit pe cei rataciti catre Calea Dreapta. Astfel, oamenilor statornici li s-a limpezit drumul. Ei au mers in urma acestui conducator, au cunoscut prin el binele si raul, pe cei fericiti si pe cei nefericiti si s-au luminat prin el pentru a-L cunoaste pe Cel pe care Il adora. L-au cunoscut prin Insusirile Sale vrednice de lauda, Faptele Sale drepte si Judecatile Sale intelepte.

Prin cuvintele „Da-le credinciosilor vestea buna ca ei vor avea un mare Har de la Allah”, El i-a amintit pe cei carora li se da vestea buna, adica pe credinciosi. Cand credinta este mentionata de sine statatoare, faptele drepte sunt cuprinse in ea. A amintit si ceea ce li se vesteste: marele Har, adica un Har maret, insemnat, a carui masura nu poate fi cuprinsa. El cuprinde biruinta in aceasta lume, calauzirea inimilor, iertarea pacatelor, risipirea necazurilor, belsugul mijloacelor de trai care se inmultesc, dobandirea binefacerilor aducatoare de bucurie, castigarea Multumirii si a Rasplatii Domnului lor si scaparea de Mania si Pedeapsa Sa.

Amintirea Rasplatii lui Allah pentru faptele lor ii insufleteste pe cei care lucreaza si ii ajuta sa urmeze Calea Dreapta. Aceasta face parte din intelepciunile Legii. Tot din intelepciunea ei face parte ca, atunci cand se avertizeaza, sa fie amintite pedepsele randuite pentru faptele impotriva carora se da avertizarea, pentru a ajuta la abtinerea de la cele pe care Allah le-a interzis.

Fiindca exista o categorie de oameni pregatita sa-i impiedice pe cei care cheama la Allah, dintre Trimisi si urmasii lor - ipocritii care arata in afara ca sunt de acord cu credinta, desi inauntru sunt necredinciosi nelegiuiti, precum si necredinciosii care sunt astfel atat in afara, cat si inauntru -, Allah i-a interzis Trimisului Sau sa-i asculte si l-a avertizat in aceasta privinta: „Nu asculta de necredinciosi si de ipocriti”, in orice lucru care abate de la Calea lui Allah. Aceasta nu cere sa li se faca rau, ci sa nu fie ascultati. „Nu le aduce vatamare⁸”: aceasta le poate atrage inimile spre primirea Islamului si poate opri o mare parte din raul pe care il fac acestuia si adeptilor sai. „Increde-te in Allah” pentru ducerea la bun sfarsit a lucrului tau si infrangerea vrajmasului tau. „Allah este de ajuns ca Ocrotitor”: Lui Ii sunt incredintate treburile insemnate, iar El Se ingrijeste de ele si i le usureaza robului Sau.