Al-Ahzab · 33:37

Versetul 37

Cauza revelarii acestor versete a fost ca Allah Preainaltul a voit sa legifereze pentru credinciosi o lege generala: fiii adoptivi nu au, sub toate aspectele, statutul juridic al fiilor naturali, iar cei care i-au adoptat nu poarta pacat daca se casatoresc cu fostele sotii ale acestora.³

Aceasta era una dintre obisnuintele care nu puteau fi inlaturate decat printr-un eveniment mare. Allah a voit ca legea sa fie aratata prin cuvantul si fapta Trimisului Sau, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa. Cand Allah voieste un lucru, ii randuieste o cauza.

Zayd ibn Harithah fusese numit Zayd ibn Muhammad, fiindca Profetul, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, il adoptase, pana cand au coborat cuvintele: „Chemati-i dupa tatii lor.” Atunci a fost numit Zayd ibn Harithah. El era casatorit cu Zaynab bint Jahsh, fiica matusii din partea tatalui a Trimisului lui Allah, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa. In inima Trimisului se ivise gandul ca, daca Zayd va divorta de ea, el se va casatori cu ea.

Allah a hotarat ca intre ea si Zayd sa apara o situatie care l-a facut pe Zayd ibn Harithah sa vina la Profet, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, si sa-i ceara voie sa divorteze de ea. „Si cand i-ai spus aceluia asupra caruia Allah a revarsat o binefacere” prin Islam, „si asupra caruia si tu ai revarsat o binefacere” prin eliberarea din sclavie, indrumare si invatatura. Cand a venit sa-ti ceara sfatul despre despartire, l-ai sfatuit cu ceea ce era mai bine pentru el, desi doreai sa te casatoresti cu ea: „Pastreaz-o pe sotia ta”, adica nu divorta de ea si rabda ceea ce vezi de la ea, „si teme-te de Allah” in toate lucrurile si indeosebi in privinta sotiei tale, caci taqwa indeamna si cheama la rabdare.

„In vreme ce ascundeai in sufletul tau ceea ce Allah urma sa dezvaluie”: ascundeai faptul ca, daca Zayd divorteaza de ea, te vei casatori cu ea. „Tu te temeai de oameni” si de aceea nu aratai ceea ce se afla in sufletul tau, „desi Allah este mai vrednic sa te temi de El”, fiindca teama de El aduce orice bine si impiedica orice rau.

„Apoi, cand Zayd a incheiat ceea ce avea cu ea”, adica a renuntat de bunavoie la ea, nu a mai dorit sa ramana cu ea si s-a despartit de ea, „Noi ti-am dat-o de sotie”. Noi am facut aceasta pentru un mare folos: „pentru ca asupra credinciosilor sa nu fie nicio stramtorare in privinta sotiilor fiilor lor adoptivi”, asa cum au vazut ca te-ai casatorit cu sotia lui Zayd ibn Harithah, care inainte iti fusese atribuit drept fiu.

Cuvintele „pentru ca asupra credinciosilor sa nu fie nicio stramtorare in privinta sotiilor fiilor lor adoptivi” sunt generale si cuprind toate situatiile. Fiindca exista situatii in care acest lucru nu este ingaduit, precum cea in care fiul adoptiv nu a incheiat inca ceea ce avea cu sotia sa, sensul general a fost limitat prin cuvintele: „dupa ce acestia au incheiat ceea ce aveau cu ele”. „Porunca lui Allah trebuie sa fie implinita”, adica trebuie sa se savarseasca, fara piedica si fara opunere.

Aceste versete care cuprind povestea contin mai multe foloase.

Allah l-a laudat pe Zayd ibn Harithah din doua puncte de vedere. Mai intai, Allah l-a numit in Coran si nu a numit niciun alt Companion. Apoi a vestit ca i-a daruit Binefacerea Islamului si a Credintei. Aceasta este o marturie ca el era credincios in exterior si in interior; altfel, numirea lui aparte prin binefacere nu ar fi avut sens.

Cel eliberat din sclavie se bucura de o binefacere din partea celui care l-a eliberat.

Este ingaduita casatoria cu fosta sotie a fiului adoptiv, asa cum textul spune limpede.

Invatarea prin fapta este mai puternica decat invatarea prin cuvant, mai ales cand amandoua se unesc: atunci este lumina peste lumina.

Iubirea aflata in inima omului fata de o femeie care nu este sotia ori roaba sa si nici una dintre rudele cu care casatoria ii este interzisa nu este pacat daca nu este insotita de o fapta interzisa, chiar daca este legata de dorinta ca sotul ei sa divorteze de ea pentru ca el sa se casatoreasca cu ea, atata vreme cat nu lucreaza la despartirea lor si nu devine cauza ei. Allah a vestit ca Trimisul, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, a ascuns aceasta in sufletul lui.

Trimisul, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, a transmis Mesajul limpede, nu a ascuns nimic din ceea ce i-a fost revelat si a transmis chiar si aceasta situatie in care se afla o mustrare pentru el. Aceasta arata ca el este Trimisul lui Allah: nu spune decat ceea ce i se reveleaza si nu urmareste inaltarea propriului suflet.

Cel caruia i se cere sfatul primeste o responsabilitate intemeiata pe incredere. Cand este consultat intr-o chestiune, trebuie sa sfatuiasca potrivit lucrului pe care il cunoaste ca fiind cel mai bun pentru cel care cere sfatul⁴, chiar daca sfatul este contrar propriei sale dorinte. Sa puna binele celui care cere sfatul inaintea dorintei sale.

Din sfatul bun dat celui care cere sfat despre despartirea de sotie face parte indemnul de a o pastra, atata vreme cat indreptarea este cu putinta, fiindca aceasta este mai buna decat despartirea.

Robul trebuie sa puna teama de Allah inaintea fricii de oameni; aceasta este mai vrednica si mai potrivita.

Versetul arata meritul lui Zaynab, Allah sa fie multumit de ea, Mama Credinciosilor. Allah i-a randuit casatoria cu Trimisul Sau, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, fara cerere in casatorie si fara martori. Ea se mandrea cu aceasta inaintea sotiilor Trimisului lui Allah, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, spunand: „Pe voi v-au casatorit familiile voastre, iar pe mine Allah m-a casatorit de deasupra celor sapte ceruri.”⁵

Cand femeia are sot, nimeni nu se poate casatori cu ea si nu poate face demersuri pentru aceasta casatorie pana cand sotul ei nu incheie ceea ce are cu ea. Despartirea nu devine deplina decat la sfarsitul perioadei de asteptare, fiindca inainte de sfarsitul ei femeia se afla inca legata de sotul ei prin casatorie ori printr-un drept care ii revine acestuia; el o poate lua inapoi in anumite situatii.