Al-Ahzab · 33:32–34

Versetele 32 la 34

Allah Preainaltul Se adreseaza tuturor sotiilor Profetului, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa: „O, sotii ale Profetului, voi nu sunteti asemenea niciuneia dintre femei, daca aveti taqwa.” Prin teama de Allah le intreceti pe celelalte femei si niciuna nu va poate ajunge. Desavarsiti, asadar, aceasta teama de Allah prin toate mijloacele si impliniti toate scopurile ei. De aceea El le-a indrumat sa inchida caile catre ceea ce este interzis.

„Nu va indulciti vorba”, adica atunci cand vorbiti cu barbatii sau cand vorbiti astfel incat sa va auda barbatii, sa nu rostiti cuvintele cu glas moale si bland, „ca sa nu pofteasca acela in a carui inima este boala”, adica boala dorintei de a savarsi zina. Acela este pregatit si asteapta cel mai mic lucru care ii pune in miscare pofta, fiindca inima lui nu este sanatoasa. Inima sanatoasa nu pofteste ceea ce Allah a interzis si, fiind sanatoasa si lipsita de aceasta boala, cu greu este inclinata sau atrasa catre ceea ce Allah a oprit, chiar daca exista o cauza.

Inima bolnava, dimpotriva, nu suporta ceea ce suporta cea sanatoasa si nu are rabdarea ei. Cea mai mica chemare spre lucrul interzis o face sa raspunda, fara sa se opuna. Aceasta dovedeste ca mijloacelor li se aplica aceeasi judecata juridica precum scopurilor la care duc. Vorbirea blanda, cu un ton supus, este ingaduita in sine, dar cand devine mijloc spre un lucru interzis este oprita. De aceea, femeia nu trebuie sa vorbeasca barbatilor cu o blandete care starneste pofta.

Cand le-a oprit de la indulcirea vorbirii, s-ar fi putut intelege ca li se porunceste sa vorbeasca aspru. El a indepartat aceasta impresie spunand: „ci rostiti cuvinte cuviincioase”, adica nici aspre si grosolane, nici moi si ademenitoare.

Cugeta la faptul ca El a spus: „Nu va indulciti vorba” si nu a spus: „Nu vorbiti bland.” Oprita este blandetea prin care femeia se arata supusa si plecata in fata barbatului, trezindu-i dorinta. Aceasta se deosebeste de vorbirea blanda in care nu exista o asemenea supunere si care poate chiar sa exprime demnitate si fermitate fata de potrivnic; ea nu ii trezeste acestuia asemenea dorinte. De aceea Allah l-a laudat pe Trimisul Sau pentru blandete, spunand: „Prin Mila lui Allah ai fost bland cu ei.” Iar lui Musa si Harun le-a spus: „Mergeti amandoi la Faraon, caci el a intrecut masura, si vorbiti-i cu blandete, poate isi va aminti ori se va teme.”

Cuvintele „ca sa nu pofteasca acela in a carui inima este boala”, alaturi de porunca de pazire a organelor intime, de lauda celor care le pazesc si de interdictia apropierii de zina, arata urmatorul lucru: omul care recunoaste in sine aceasta stare, fiind ispitit sa savarseasca ceea ce este interzis cand vede persoana dorita sau ii aude vorbele si simtind in sine indemnul catre pacat, trebuie sa stie ca aceasta este o boala. Sa se straduiasca sa o slabeasca, sa puna capat gandurilor rele, sa lupte pentru a-si feri sufletul de aceasta boala primejdioasa si sa-I ceara lui Allah ocrotire si reusita. Toate acestea fac parte din pazirea organelor intime care i-a fost poruncita.

„Ramaneti in casele voastre”, fiindca aceasta este mai sigur pentru voi si va ocroteste mai bine, „si nu va aratati podoabele precum se aratau in vremea dintai a ignorantei”, adica sa nu iesiti des, impodobite ori parfumate, asemenea oamenilor din prima Jahiliyyah¹, care nu aveau stiinta si nici religie. Toate acestea indeparteaza raul si cauzele lui.

Dupa ce le-a poruncit taqwa in general si in amanuntele de care femeile au nevoie, le-a poruncit ascultarea, indeosebi Rugaciunea si Zakah. Aceste doua lucruri sunt necesare fiecaruia si sunt cele mai mari acte de adorare si cele mai insemnate forme de ascultare: Rugaciunea cuprinde sinceritate fata de Cel Adorat, iar Zakah cuprinde binefacere fata de robi.

Apoi le-a poruncit ascultarea in general: „si ascultati de Allah si de Trimisul Sau”. Ascultarea de Allah si de Trimisul Sau cuprinde implinirea tuturor poruncilor lor, fie obligatorii, fie recomandate.

„Allah voieste”, prin poruncile si interdictiile pe care vi le-a dat, „numai sa indeparteze de la voi necuratia”, adica raul, murdaria si pacatul, „O, oameni ai Casei, si sa va curateasca deplin”, pana cand veti fi curati si curatiti. Laudati-L pe Domnul vostru si multumiti-I pentru aceste porunci si interdictii care v-au fost aratate: ele sunt spre binele vostru si numai spre folosul vostru. Allah nu voieste sa va puna prin ele in stramtorare si greutate, ci voieste sa va curateasca sufletele, sa va purifice purtarea, sa va infrumuseteze faptele si sa va mareasca rasplata.

Dupa ce le-a poruncit sa implineasca ceea ce este cerut si sa se abtina de la ceea ce este oprit, le-a poruncit sa dobandeasca stiinta si le-a aratat calea catre ea: „Si amintiti-va ceea ce se recita in casele voastre din Versetele lui Allah si din Intelepciune.” Prin Versetele lui Allah se intelege Coranul, iar prin Intelepciune se inteleg tainele lui sau Sunnah Trimisului Sau. Porunca de a-si aminti cuprinde amintirea cuvintelor prin recitare, amintirea sensurilor prin cugetare, desprinderea randuielilor si a invatamintelor intelepte, fapta potrivit lor si interpretarea lor corecta.

„Cu adevarat, Allah este Cunoscator al celor mai fine lucruri, Atotstiutor.” El cunoaste tainele lucrurilor, ceea ce se ascunde in piepturi si ceea ce este tainuit in ceruri si pe pamant, precum si faptele vazute si ascunse. Cunoasterea Lui deplina indeamna la sinceritate si la savarsirea faptelor bune in taina, pentru care Allah daruieste rasplata.

Unul dintre sensurile Numelui al-Latif este ca El il conduce pe robul Sau la bine, il ocroteste de rau prin cai ascunse pe care acesta nu le simte, ii aduce o inzestrare pe care nu o banuieste si il face sa treaca prin cauze pe care sufletele le urasc, dar care devin pentru el o cale spre cele mai inalte ranguri si trepte.