As-Sajdah · 32:4–9

Versetele 4 la 9

Allah Preainaltul vesteste despre desavarsirea Puterii Sale prin crearea cerurilor si pamantului in sase zile, prima fiind duminica, iar ultima vineri, desi avea puterea sa le creeze intr-o singura clipa. El, Preainaltul, este Bland si Preaintelept. „Apoi S-a inaltat deasupra Tronului”, care este acoperisul fapturilor, cu o Inaltare care se potriveste Maretiei Sale. „Nu aveti in afara Lui niciun ocrotitor” care sa se ingrijeasca de treburile voastre si sa va aduca folos, „si niciun mijlocitor” care sa mijloceasca pentru voi daca pedeapsa se indreapta asupra voastra. „Oare nu va amintiti?”, ca sa intelegeti ca Acela care a creat pamantul si cerurile, S-a inaltat deasupra Tronului maret, este Singurul care va carmuieste si Se ingrijeste de voi si detine intreaga mijlocire, este Singurul care merita toate felurile de adorare.

„El carmuieste lucrul”, atat hotararea Sa universala, cat si porunca Sa religioasa. El Singur le carmuieste pe toate. Aceste hotarari coboara de la Stapanitorul Atotputernic „din cer catre pamant”; prin ele ii face fericiti pe unii si nefericiti pe altii, ii imbogateste pe unii si ii saraceste pe altii, ii intareste ori ii smereste, ii cinsteste ori ii umileste, ridica popoare si coboara altele si trimite inzestrarea.

„Apoi acesta se ridica la El”, adica lucrul coboara de la El si se ridica la El „intr-o Zi a carei masura este o mie de ani dupa socoteala voastra”; el se ridica la El si ajunge la El intr-o clipa.

„Acesta”, Cel care a creat aceste fapturi uriase, S-a inaltat deasupra Tronului maret si Singur carmuieste stapanirea, este „Cunoscatorul nevazutului si vazutului, Atotputernicul, Induratorul”. Prin vastitatea Stiintei Sale, desavarsirea Puterii Sale si cuprinderea Milei Sale le-a adus la existenta si a asezat in ele toate foloasele pe care le-a asezat, iar carmuirea lor nu-I este grea.

„Cel care a facut frumos tot ceea ce a creat”, adica orice faptura a creat Allah, El a creat-o bine, dandu-i o alcatuire potrivita si in armonie cu scopul pentru care a fost creata. Acesta este un sens general, care cuprinde toate fapturile.

Apoi il mentioneaza in mod deosebit pe om, datorita cinstei si virtutii sale: „si a inceput crearea omului din lut”. Aceasta se refera la crearea lui Adam, pacea fie asupra lui, tatal omenirii.

„Apoi a facut urmasii lui”, adica urmasii lui Adam, sa ia nastere „dintr-o picatura dintr-un lichid neinsemnat”: picatura de sperma socotita murdara si slaba.

„Apoi l-a alcatuit” cu carnea, madularele, nervii si vasele sale de sange, i-a facut alcatuirea frumoasa si a asezat fiecare organ in locul cel mai potrivit, fara ca un alt loc sa i se potriveasca mai bine. „Si a suflat in el din duhul creat de El”, trimitand ingerul care sufla duhul in el; astfel, cu Ingaduinta lui Allah, a devenit viu dupa ce fusese neinsufletit.

„Si v-a dat auzul si vederea”, adica nu a incetat sa va daruiasca treptat foloasele si tot ceea ce va este necesar, pana cand v-a daruit auzul, vederea „si inimile. Putina multumire aratati” Celui care v-a creat si v-a dat chip.