As-Sajdah · 32:26–27

Versetele 26 la 27

Oare nu le-a devenit limpede acestor tagaduitori ai Trimisului, iar aceasta nu-i calauzeste spre ceea ce este drept, cate generatii am nimicit inaintea lor, care au urmat aceeasi cale? Ei „umbla prin locuintele lor” si le vad cu ochii lor: poporul lui Hud, al lui Salih si poporul lui Lot.

„In aceasta sunt Semne” care dovedesc adevarul Trimisilor veniti la ei, falsitatea politeismului si a raului in care se aflau, faptul ca aceluia care face asemenea lor i se va face ceea ce li s-a facut celor asemenea lui si ca Allah ii va rasplati pe robi si ii va invia pentru Adunare si Chemare.

„Oare nu aud?” Semnele lui Allah, ca sa le inteleaga si sa traga folos din ele? Daca ar avea un auz sanatos si o minte dreapta, nu ar ramane intr-o stare despre care se stie cu certitudine ca duce la pierzanie.

„Oare nu vad?” cu ochii lor binefacerea Noastra si desavarsirea Intelepciunii Noastre: „Noi manam apa spre pamantul sterp”, in care nu exista plante. Allah trimite apa care nu se afla acolo inainte, aducand-o din nori ori din rauri, „si scoatem prin ea semanaturi”, plante de feluri diferite, „din care mananca vitele lor”, adica plantele pentru animale, „si ei insisi”, adica hrana oamenilor.

„Oare nu vad?” aceasta Binefacere prin care Allah readuce la viata tinuturile si robii, ca sa cugete, iar prin vederea si priceperea launtrica sa fie calauziti spre Calea cea dreapta? Orbirea i-a coplesit insa si nepasarea a pus stapanire pe ei. Nu privesc cu privirea unor oameni cu judecata, ci cu privirea nepasarii si a simplei obisnuinte, iar de aceea nu sunt calauziti spre bine.