Comentariul pasajului
Versetele 18 la 20
Textul arab și traducerea din volum
أَفَمَن كَانَ مُؤْمِنًا كَمَن كَانَ فَاسِقًا ۚ لَّا يَسْتَوُۥنَ ﴿١٨﴾ أَمَّا ٱلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ وَعَمِلُوا۟ ٱلصَّـٰلِحَـٰتِ فَلَهُمْ جَنَّـٰتُ ٱلْمَأْوَىٰ نُزُلًۢا بِمَا كَانُوا۟ يَعْمَلُونَ ﴿١٩﴾ وَأَمَّا ٱلَّذِينَ فَسَقُوا۟ فَمَأْوَىٰهُمُ ٱلنَّارُ ۖ كُلَّمَآ أَرَادُوٓا۟ أَن يَخْرُجُوا۟ مِنْهَآ أُعِيدُوا۟ فِيهَا وَقِيلَ لَهُمْ ذُوقُوا۟ عَذَابَ ٱلنَّارِ ٱلَّذِى كُنتُم بِهِۦ تُكَذِّبُونَ ﴿٢٠﴾
18. Oare cel care este credincios este asemenea celui nelegiuit? Ei nu sunt egali. 19. Cei care cred si savarsesc fapte drepte vor avea Gradinile adapostului, ca ospitalitate pentru ceea ce au facut. 20. Iar cei care au iesit din ascultare vor avea ca adapost Focul. Ori de cate ori vor voi sa iasa din el, vor fi intorsi in el si li se va spune: „Gustati pedeapsa Focului pe care o tagaduiati.”
Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi
Allah atrage atentia mintilor asupra unui adevar statornicit in ele: doua lucruri deosebite si opuse nu pot fi egale, iar Intelepciunea Sa cere sa nu fie egale. „Oare cel care este credincios”, a carui inima este plina de credinta, ale carui madulare se supun deplin Legii lui Allah si a carui credinta isi arata urmarile prin parasirea lucrurilor care Il manie pe Allah si vatama credinta, este „asemenea celui nelegiuit”, a carui inima este ruinata si lipsita de credinta, in care nu exista nicio opreliste izvorata din credinta, astfel incat madularele lui se grabesc spre orice pacat si neascultare din nestiinta si nedreptate, iar prin nelegiuirea sa iese din ascultarea Domnului sau?
Oare acesti doi oameni pot fi egali? „Ei nu sunt egali”, nici potrivit ratiunii, nici potrivit Legii, asa cum nu sunt egale noaptea si ziua, lumina si intunericul. Tot astfel, nici rasplata lor in Viata de Apoi nu este egala.
„Cei care cred si savarsesc fapte drepte”, obligatorii si recomandate, „vor avea Gradinile adapostului”, Gradinile care sunt adapostul desfatarilor, izvorul binefacerilor, locul bucuriilor si al desfatarii inimilor, sufletelor si duhurilor, locul vesniciei, al vecinatatii Stapanitorului adorat, al bucuriei apropierii de El, al privirii Fetei Sale si al auzirii Cuvantului Sau.
Ele le vor fi „ca ospitalitate”, adica drept gazduire si dar de bun venit, „pentru ceea ce au facut”. Faptele lor, pe care Allah le-a daruit prin Harul Sau, i-au condus la acele lacasuri inalte si alese, la care nu se poate ajunge prin cheltuirea averilor, nici prin ostiri si slujitori, nici prin copii, nici macar prin sacrificarea sufletelor si duhurilor. La ele nu se poate ajunge prin nimic altceva decat prin credinta si fapta dreapta.
„Iar cei care au iesit din ascultare vor avea ca adapost Focul”, adica salasul si locul sederii lor vesnice va fi Focul care cuprinde orice chin si nenorocire. Pedeapsa nu le va fi usurata nicio clipa.
„Ori de cate ori vor voi sa iasa din el, vor fi intorsi in el.” Ori de cate ori, din pricina chinului ajuns la culme, vor dori sa iasa, vor fi intorsi acolo. Speranta usurarii va disparea si stramtorarea li se va inteti. „Si li se va spune: Gustati pedeapsa Focului pe care o tagaduiati.”
Aceasta este pedeapsa Focului, care va fi salasul si adapostul lor. Cat despre pedeapsa care o preceda si ii este pregatire, adica pedeapsa din barzakh, ea este mentionata in versetul urmator.