As-Sajdah · 32:15–17

Versetele 15 la 17

Dupa ce i-a mentionat pe cei care tagaduiesc Semnele Sale si pedeapsa pe care le-a pregatit-o, Allah ii mentioneaza pe cei care cred in ele, le descrie insusirile si arata rasplata pregatita pentru ei.

„Numai aceia cred cu adevarat in Semnele Noastre”, adica au o credinta adevarata, cei la care se vad dovezile credintei. Cand li se aminteste prin Semnele Domnului lor, li se recita versetele Coranului, sfaturile ajung la ei prin Trimisii lui Allah si sunt chemati sa ia aminte, ei asculta, primesc, se supun si „cad in prosternare”, adica se supun lor cu smerenie, pomenindu-L pe Allah si bucurandu-se de cunoasterea Lui.

„Il preamaresc si Il lauda pe Domnul lor si nu sunt trufasi”, nici in inimile, nici in trupurile lor. Ei nu se opresc de la supunerea smerita fata de Semne, ci le primesc, se supun lor, se deschid si se predau lor. Prin ele ajung la Multumirea Domnului Indurator si sunt calauziti spre Calea cea dreapta.

„Coastele lor se ridica de pe asternuturi”, adica se indeparteaza de asternuturile placute pentru ceva mai placut si mai iubit de ei: Rugaciunea de noapte si vorbirea tainica cu Allah Preainaltul.

De aceea spune: „Il cheama pe Domnul lor”, pentru a dobandi foloasele Religiei si ale vietii lumesti si pentru a indeparta vatamarile lor, „cu teama si speranta”, imbinand cele doua insusiri: teama ca faptele lor vor fi respinse si speranta ca vor fi primite, teama de pedeapsa lui Allah si speranta in Rasplata Sa.

„Si daruiesc din ceea ce le-am oferit”, din inzestrare putina ori multa. Allah nu a limitat nici cantitatea cheltuielii, nici pe cel asupra caruia se cheltuieste, pentru ca formularea sa fie generala. Ea cuprinde cheltuiala obligatorie, precum zakah, ispasirile si intretinerea sotiilor si rudelor, precum si cheltuiala recomandata pe caile binelui. Cheltuiala si binefacerea prin avere sunt un bine in toate imprejurarile, fie fata de un sarac, fie fata de un bogat, apropiat ori indepartat. Rasplata se deosebeste dupa folosul adus. Aceasta este fapta lor.

Despre rasplata lor, Allah spune: „Niciun suflet nu stie”. Formularea cuprinde toate sufletele, deoarece substantivul „suflet” este nehotarat intr-un enunt negativ: nimeni nu stie „ce bucurii ale ochilor le-au fost ascunse” din binele mult, desfatarea imbelsugata, bucuria, veselia, placerea si incantarea.

Allah Preainaltul a spus prin Trimisul Sau: „Am pregatit pentru robii Mei drepti ceea ce niciun ochi nu a vazut, nicio ureche nu a auzit si nu i-a trecut prin inima vreunui om⁴².” Dupa cum ei s-au rugat noaptea, L-au chemat si si-au ascuns fapta, El i-a rasplatit cu ceva de acelasi fel si le-a ascuns rasplata. De aceea spune: „ca rasplata pentru ceea ce au facut”.