Luqman · 31:6–9

Versetele 6 la 9

„Printre oameni este si acela” care este lipsit de bine si lasat fara ajutor, „care cumpara”, adica alege si doreste asemenea celui care plateste pretul unui lucru, „vorbe desarte”, adica vorbiri care distrag inimile si le impiedica sa ajunga la cel mai nobil scop. Aici intra orice vorba interzisa, orice lucru desart, falsitate si vorbarie fara sens; cuvintele care indeamna la necredinta, nelegiuire si pacat; vorbele celor care se impotrivesc Adevarului si se cearta folosind falsitatea pentru a-l inlatura; barfa, clevetirea, minciuna, ocara si insulta; cantecele, instrumentele lui Satana si istorisirile distractive care nu aduc folos nici Religiei, nici vietii lumesti.

Acest fel de om alege vorbele desarte in locul Calauzirii „pentru a-i rataci” pe oameni „de la Calea lui Allah, fara stiinta”. Dupa ce el insusi s-a ratacit prin fapta sa, ii rataceste si pe altii, deoarece ratacirea altora se naste din propria ratacire. Prin asemenea vorbe ii abate de la cuvantul folositor, de la fapta folositoare, de la Adevarul limpede si de la Calea dreapta.

El nu-si poate implini scopul pana cand nu ponegreste Calauzirea si Adevarul, nu ia versetele lui Allah in batjocura si nu rade de ele si de cel care le-a adus. Cand imbina laudarea falsitatii si indemnul spre ea cu ponegrirea Adevarului si batjocorirea lui si a oamenilor sai, il rataceste pe cel lipsit de stiinta. Il amageste prin vorbele insuflate lui, ale caror falsitate si adevarata natura acel om ratacit nu le poate deosebi.

„Acestia vor avea o pedeapsa umilitoare” pentru ca s-au ratacit, i-au ratacit pe altii, au batjocorit versetele lui Allah si au tagaduit Adevarul limpede.

„Cand i se recita versetele Noastre”, ca sa creada in ele si sa li se supuna, „el se intoarce cu trufie”: se retrage de la ele asemenea celui mandru, le respinge, iar ele nu patrund in inima lui si nu-l influenteaza. Se intoarce „ca si cum nu le-ar fi auzit”, ba chiar „ca si cum in urechile lui ar fi surzenie”, astfel incat sunetele nu ajung la ele. Pentru un asemenea om nu mai exista cale de calauzire.

„Vesteste-i” o veste care ii va umple inima de tristete si mahnire, iar infatisarea de rau, intuneric si praf: „o pedeapsa dureroasa”, care ii va chinui inima si trupul, a carei masura nu poate fi cuprinsa si a carei grozavie nu poate fi cunoscuta. Aceasta este vestea oamenilor raului. Cat de rea este aceasta veste!

In ceea ce priveste vestea oamenilor binelui, Allah spune: „Cei care cred si savarsesc fapte drepte”, imbinand adorarea launtrica prin credinta cu adorarea vazuta prin Islam si fapta dreapta, „vor avea Gradinile Desfatarii”. Aceasta este vestea pentru ceea ce au trimis inainte si ospatul pregatit pentru faptele lor.

Ei vor ramane vesnic in Gradinile Desfatarii, unde se vor bucura inimile, sufletele si trupurile. Aceasta este „Fagaduinta adevarata a lui Allah”, care nu poate fi incalcata, schimbata ori inlocuita. „El este Atotputernicul, Preainteleptul”, desavarsit in Putere si in Intelepciune. Prin Puterea si Intelepciunea Sa ii calauzeste pe unii si ii lasa pe altii fara ajutor, potrivit celor cerute de Stiinta si Intelepciunea Sa cu privire la ei.