Comentariul pasajului
Versetele 22 la 24
Textul arab și traducerea din volum
۞ وَمَن يُسْلِمْ وَجْهَهُۥٓ إِلَى ٱللَّهِ وَهُوَ مُحْسِنٌ فَقَدِ ٱسْتَمْسَكَ بِٱلْعُرْوَةِ ٱلْوُثْقَىٰ ۗ وَإِلَى ٱللَّهِ عَـٰقِبَةُ ٱلْأُمُورِ ﴿٢٢﴾ وَمَن كَفَرَ فَلَا يَحْزُنكَ كُفْرُهُۥٓ ۚ إِلَيْنَا مَرْجِعُهُمْ فَنُنَبِّئُهُم بِمَا عَمِلُوٓا۟ ۚ إِنَّ ٱللَّهَ عَلِيمٌۢ بِذَاتِ ٱلصُّدُورِ ﴿٢٣﴾ نُمَتِّعُهُمْ قَلِيلًا ثُمَّ نَضْطَرُّهُمْ إِلَىٰ عَذَابٍ غَلِيظٍ ﴿٢٤﴾
22. Cel care isi supune fata lui Allah si este facator de bine s-a prins de toarta cea mai trainica. La Allah este sfarsitul tuturor lucrurilor. 23. Cel care nu crede sa nu te intristeze prin necredinta lui. La Noi este intoarcerea lor, iar Noi ii vom vesti despre ceea ce au facut. Allah cunoaste ceea ce ascund piepturile. 24. Le dam sa se bucure putin, apoi ii vom sili spre o pedeapsa aspra.
Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi
„Cel care isi supune fata lui Allah” se smereste inaintea Lui, I se supune prin implinirea Legii si Ii consacra Religia numai Lui, „si este facator de bine” in aceasta supunere, adica fapta lui este legiuita, iar prin ea el urmeaza exemplul Trimisului. Sensul poate fi si: isi supune fata lui Allah prin toate adoratiile si le implineste cu ihsan, adorandu-L pe Allah ca si cum L-ar vedea, iar daca nu-L vede, stiind ca El il vede.
Poate insemna si: isi supune fata lui Allah prin implinirea Drepturilor Lui si face bine robilor lui Allah, implinindu-le drepturile. Aceste sensuri sunt legate intre ele si nu exista deosebire reala decat prin locul in care se aplica cele doua expresii. Toate arata implinirea intregii Legi a Religiei intr-un fel care este primit si desavarsit.
Cel care face aceasta „s-a prins de toarta cea mai trainica”, adica de acea toarta de care, daca se prinde, dobandeste siguranta, este izbavit de pieire si castiga tot binele. Cel care nu-si supune fata lui Allah ori nu face bine nu s-a prins de ea; iar daca nu s-a prins de toarta cea mai trainica, nu-i ramane decat pieirea si nimicirea.
„La Allah este sfarsitul tuturor lucrurilor”: toate se intorc la El, la El ajung si la El isi afla sfarsitul. El va judeca intre robii Sai si ii va rasplati potrivit faptelor lor si urmarilor la care acestea au ajuns. Sa se pregateasca, asadar, pentru acel lucru.
„Cel care nu crede sa nu te intristeze prin necredinta lui”, fiindca ti-ai implinit indatorirea chemarii si transmiterii. Daca el nu primeste calauzirea, rasplata ta este deja datorata de Allah si nu mai exista motiv sa te intristezi pentru lipsa calauzirii lui. Daca ar fi fost bine in el, Allah l-ar fi calauzit.
Nu te intrista nici pentru indrazneala lor impotriva ta, dusmania, lupta si staruinta lor in ratacire si necredinta si nu te mistui pentru ca pedeapsa nu vine asupra lor mai repede. „La Noi este intoarcerea lor, iar Noi ii vom vesti despre ceea ce au facut”, despre necredinta, dusmania, stradania de a stinge Lumina lui Allah si vatamarea Trimisilor Sai. El „cunoaste ceea ce ascund piepturile”, ceea ce nu este rostit; cu atat mai mult cunoaste ceea ce se arata si se vede.
„Le dam sa se bucure putin” in aceasta lume, ca sa le sporeasca pacatul si pedeapsa, „apoi ii vom sili”, ii vom constrange, „spre o pedeapsa aspra”, ajunsa la culmea grozaviei, marimii, inspaimantarii, durerii si asprimii.