Ar-Rum · 30:38–39

Versetele 38 la 39

Da-i rudei apropiate dreptul sau, potrivit apropierii si nevoii sale, dintre cele poruncite ori recomandate de Lege: intretinerea obligatorie, milostenia, darul, binefacerea, salutul, cinstirea, iertarea greselilor si trecerea peste cuvintele ori faptele suparatoare.

Da-i si sarmanului pe care saracia si nevoia l-au smerit ceea ce ii indeparteaza lipsa si ii asigura hrana, bautura si imbracamintea. La fel, da-i calatorului ramas fara mijloace. El este strainul oprit intr-un alt tinut, aflat de obicei intr-o nevoie mai mare, fiindca nu are avere cu el si nu poate castiga, spre deosebire de cel aflat in tara sa, care, chiar daca nu are avere, gaseste de regula o meserie, o negustorie ori un mestesug prin care sa-si acopere nevoia. De aceea Allah a randuit pentru sarmani si calatori o parte din zakah.

Darea dreptului rudei, sarmanului si calatorului este „mai bine pentru cei care cauta Fata lui Allah”. Este un bine mare si aduce o rasplata imbelsugata, deoarece se numara printre cele mai bune fapte drepte si este o binefacere folositoare altora, atunci cand este asezata la locul si timpul potrivit si este insotita de sinceritate.

Daca prin ea nu este cautata Fata lui Allah, nu este bine pentru cel care da, chiar daca ramane un bine si un folos pentru cel care primeste. Allah spune: „Nu se afla niciun bine in multe dintre vorbirile lor tainice, in afara de cel care porunceste milostenia, binele ori impacarea dintre oameni” [an-Nisa', 4:114]. Aceste fapte sunt bune pentru folosul lor; insa celui care le savarseste cautand Multumirea lui Allah, El ii va da o rasplata mare.

„Acestia sunt cei izbaviti”: cei care fac acestea si alte fapte cautand Fata lui Allah vor dobandi rasplata Sa si vor fi salvati de pedeapsa Lui.

Dupa ce a mentionat cheltuirea prin care se cauta Fata Sa, Allah aminteste fapta urmarita pentru un scop lumesc: „Ceea ce dati [ca dar] pentru a obtine un spor din averile oamenilor”. Adica ceea ce dati din averea voastra peste nevoie cu intentia ca ea sa creasca, oferind-o celui de la care asteptati sa va intoarca mai mult, nu va spori ca rasplata la Allah, deoarece ii lipseste conditia sinceritatii.

La fel este fapta prin care se urmareste cresterea rangului si ostentatia inaintea oamenilor; ea nu sporeste la Allah. „Insa ceea ce dati ca zakah” este ceea ce curata de purtarile josnice, curateste averea de zgarcenie, aduce folos celui care primeste si ii indeparteaza nevoia. Daca prin aceasta este cautata Fata lui Allah, rasplata va fi inmultita. Ceea ce este cheltuit sporeste la Allah, iar El il creste pana devine mult.

Daca cineva da milostenie desi are in grija oameni aflati in nevoie stringenta ori o datorie pe care nu a platit-o, iar el pune milostenia inaintea lor, aceasta nu este zakah care il curata si ii curata averea si pentru care sa primeasca rasplata. Din punctul de vedere al Legii, o asemenea cheltuire este respinsa. Simplul fapt de a da avere nu este bun pana cand nu este facut in chipul prin care daruitorul se curata, asa cum Allah il lauda pe cel „care isi da averea pentru a se curata” [al-Layl, 92:18].