Ar-Rum · 30:30–32

Versetele 30 la 32

Allah porunceste sinceritatea fata de El in toate starile si statornicirea Religiei Sale. „Indreapta-ti fata catre Religie”: orienteaza-te cu fata si cu inima spre Religia care este Islamul, credinta si ihsanul; indreapta-ti inima si intentia catre ea si implineste randuielile ei vazute, precum Rugaciunea, zakah, postul, pelerinajul si cele asemenea, precum si randuielile launtrice: dragostea, teama, speranta si intoarcerea catre Allah.

Ihsanul in randuielile vazute si ascunse inseamna sa-L adori pe Allah ca si cum L-ai vedea; iar daca nu-L vezi, El te vede. Allah a mentionat in mod deosebit indreptarea fetei, deoarece orientarea fetei urmeaza orientarea inimii si atrage dupa sine stradania trupului. „Ca un drept-credincios” inseamna aplecat catre aceasta Religie si indepartat de tot ceea ce o contrazice.

Porunca aceasta este „potrivit firii in care Allah i-a creat pe oameni”. Allah a asezat in mintile lor frumusetea ei si uratenia a tot ceea ce i se impotriveste. Allah a asezat in inimile tuturor fapturilor inclinatia catre toate randuielile Legii, vazute si ascunse. In ele a pus dragostea Adevarului si alegerea lui mai presus de orice altceva; aceasta este realitatea firii nealterate.

Cel care se abate de la acest principiu a fost supus unei influente care i-a stricat firea, dupa cum Profetul, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui, a spus: „Fiecare copil se naste pe fitrah, apoi parintii lui il fac iudeu, crestin ori magian.³⁸” „Nu exista schimbare in creatia lui Allah”: nimeni nu poate schimba felul in care Allah a creat lucrurile, transformand faptura in altceva decat natura pe care El i-a dat-o.

„Aceasta este Religia cea dreapta”: aceasta porunca este Calea dreapta care duce la Allah si la cinstea pe care El o daruieste. Cel care isi indreapta fata catre Religie ca un drept-credincios urmeaza Calea dreapta in toate legile si drumurile ei. „Insa cei mai multi oameni nu stiu”: ei nu cunosc Religia cea dreapta, iar daca o recunosc, nu o urmeaza.

„Intoarceti-va la El si fiti cu frica de El” lamureste ce inseamna indreptarea fetei catre Religie. Intoarcerea inseamna intoarcerea inimii si puterea motivelor care o atrag spre ceea ce Ii place lui Allah. Din aceasta urmeaza lucrarea trupului potrivit a ceea ce se afla in inima si sunt cuprinse toate actele de adorare, vazute si ascunse. Ele nu sunt desavarsite decat prin parasirea pacatelor vazute si ascunse. De aceea El porunceste frica de Allah, care cuprinde implinirea poruncilor si parasirea interdictiilor.

Dintre porunci, Allah a mentionat in mod deosebit Rugaciunea, pentru ca ea cheama la intoarcerea catre El si la teama de El: „Implineste Rugaciunea, caci Rugaciunea opreste de la ticalosie si de la ceea ce este rau” [al-'Ankabut, 29:45]. Prin faptul ca impiedica acestea, Rugaciunea ajuta la dobandirea fricii de Allah. Apoi spune: „Pomenirea lui Allah este mai mare” [al-'Ankabut, 29:45], iar aceasta indeamna la intoarcerea catre El.

Allah a mentionat in mod deosebit si temelia interdictiilor, impreuna cu care nicio fapta nu este primita: asocierea. „Nu fiti dintre cei care Ii fac asociati”, deoarece asocierea se opune intoarcerii catre Allah, a carei esenta este sinceritatea deplina fata de El.

Apoi El descrie si condamna starea celor care Ii fac asociati: „dintre cei care si-au dezbinat religia”, desi Religia este una, iar temelia ei este sinceritatea in adorarea lui Allah Singur. Ei au rupt-o in bucati: unii adora idoli si chipuri, altii soarele si luna, altii sfinti si oameni drepti; unii sunt iudei, iar altii crestini.

„Au devenit secte”: fiecare grup s-a adunat, s-a unit si s-a legat pentru a sprijini falsitatea aflata la el si pentru a-i respinge pe ceilalti si a lupta impotriva lor. „Fiecare grup bucurandu-se de ceea ce are” dintre cunostintele care se impotrivesc stiintei Trimisilor; ei hotarasc pentru ei insisi ca au Adevarul si ca ceilalti se afla in falsitate.

In aceasta se afla un avertisment pentru musulmani sa nu se dezbine si sa nu devina grupuri, fiecare sprijinind orbeste ceea ce are, adevar ori falsitate, ajungand sa se asemene cu politeistii. Religia este una, Trimisul este unul, iar Dumnezeul este Unul. In cele mai multe chestiuni religioase exista consens intre invatati si imami, iar Allah a legat strans fratia credintei intre ei.

Cum sa fie date la o parte toate acestea si cum sa se cladeasca dezbinarea intre musulmani pe chestiuni subtile ori chestiuni secundare asupra carora exista divergente, astfel incat unii sa-i declare rataciti pe ceilalti si sa se separe? Aceasta nu este decat una dintre cele mai mari ispite ale lui Satana si unul dintre scopurile lui cele mai primejdioase. Stradania de a uni cuvantul musulmanilor si de a indeparta dintre ei dezbinarea intemeiata pe acest principiu fals este dintre cele mai bune lupte pe Calea lui Allah si dintre cele mai bune fapte care apropie de El.

Dupa ce Allah a poruncit intoarcerea voita catre El, care trebuie pastrata in greutate si usurinta, in largime si stramtorare, mentioneaza intoarcerea silita ce apare numai in necaz si greutate. Cand necazul dispare, oamenii o arunca in urma lor, iar aceasta nu le este de folos.