Comentariul pasajului
Versetele 69 la 74
Textul arab și traducerea din volum
وَدَّت طَّآئِفَةٌ مِّنْ أَهْلِ ٱلْكِتَـٰبِ لَوْ يُضِلُّونَكُمْ وَمَا يُضِلُّونَ إِلَّآ أَنفُسَهُمْ وَمَا يَشْعُرُونَ ﴿٦٩﴾
69. Un grup dintre oamenii Cartii ar dori sa va rataceasca, insa nu se ratacesc decat pe ei insisi, fara sa-si dea seama.
يَـٰٓأَهْلَ ٱلْكِتَـٰبِ لِمَ تَكْفُرُونَ بِـَٔايَـٰتِ ٱللَّهِ وَأَنتُمْ تَشْهَدُونَ ﴿٧٠﴾
70. O, oameni ai Cartii, de ce nu credeti in semnele lui Allah, desi voi insiva marturisiti adevarul lor?
يَـٰٓأَهْلَ ٱلْكِتَـٰبِ لِمَ تَلْبِسُونَ ٱلْحَقَّ بِٱلْبَـٰطِلِ وَتَكْتُمُونَ ٱلْحَقَّ وَأَنتُمْ تَعْلَمُونَ ﴿٧١﴾
71. O, oameni ai Cartii, de ce amestecati adevarul cu falsul si ascundeti adevarul, desi il cunoasteti?
وَقَالَت طَّآئِفَةٌ مِّنْ أَهْلِ ٱلْكِتَـٰبِ ءَامِنُوا۟ بِٱلَّذِىٓ أُنزِلَ عَلَى ٱلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ وَجْهَ ٱلنَّهَارِ وَٱكْفُرُوٓا۟ ءَاخِرَهُۥ لَعَلَّهُمْ يَرْجِعُونَ ﴿٧٢﴾
72. Un grup dintre oamenii Cartii a spus: „Credeti, la inceputul zilei, in ceea ce le-a fost pogorat celor care cred, iar la sfarsitul ei tagaduiti, pentru ca ei sa se intoarca.
وَلَا تُؤْمِنُوٓا۟ إِلَّا لِمَن تَبِعَ دِينَكُمْ قُلْ إِنَّ ٱلْهُدَىٰ هُدَى ٱللَّهِ أَن يُؤْتَىٰٓ أَحَدٌ مِّثْلَ مَآ أُوتِيتُمْ أَوْ يُحَآجُّوكُمْ عِندَ رَبِّكُمْ ۗ قُلْ إِنَّ ٱلْفَضْلَ بِيَدِ ٱللَّهِ يُؤْتِيهِ مَن يَشَآءُ ۗ وَٱللَّهُ وَٰسِعٌ عَلِيمٌ ﴿٧٣﴾
73. Si nu va incredeti decat in cel care urmeaza religia voastra.” Spune: „Adevarata calauzire este calauzirea lui Allah.” [Va temeti] ca altora li s-ar putea da ceva asemenea celor ce v-au fost date voua ori ca acestia ar putea aduce dovezi impotriva voastra inaintea Domnului vostru. Spune: „Harul se afla in Mana lui Allah si El il daruieste cui voieste. Allah este Atotcuprinzator, Atotstiutor.
يَخْتَصُّ بِرَحْمَتِهِۦ مَن يَشَآءُ ۗ وَٱللَّهُ ذُو ٱلْفَضْلِ ٱلْعَظِيمِ ﴿٧٤﴾
74. El Isi alege pentru mila Sa pe cine voieste. Allah este Stapanul harului nemarginit.”
Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi
Aceasta face parte din binefacerea lui Allah fata de aceasta comunitate: El i-a dezvaluit uneltirea dusmanilor ei dintre oamenii Cartii. Din dorinta lor puternica de a-i rataci pe credinciosi, ei nascocesc felurite uneltiri rele.
Un grup dintre ei a spus: „Credeti, la inceputul zilei, in ceea ce le-a fost pogorat celor care cred”, apoi le-a cerut sa paraseasca religia lor la sfarsitul zilei. Ei sperau ca, vazandu-i cum parasesc religia, credinciosii - care ii socoteau oameni ai stiintei - sa inceapa sa aiba indoieli cu privire la propria religie si sa spuna: „Daca nu ar fi vazut in ea ceva gresit si neconform cu Scripturile anterioare, nu ar fi parasit-o.”
Aceasta era uneltirea lor. Insa Allah calauzeste pe cine voieste, iar harul se afla in Mana Sa. El il daruieste cui voieste si a daruit acestei comunitati ceea ce nu le-a daruit altora.
Acesti uneltitori nu stiau ca religia lui Allah este adevarul. Cand adevarul ei patrunde in inima, trecerea timpului nu-i sporeste omului decat credinta si certitudinea. Indoielile nu fac decat sa-l determine sa se tina si mai strans de religia sa, sa-L laude pe Allah si sa-L preamareasca pentru binefacerea de a i-o fi daruit.
Cuvintele lor: „ca altcuiva i s-ar putea da ceva asemenea celor care vi s-au dat voua ori ca ei ar putea aduce dovezi impotriva voastra inaintea Domnului vostru” arata ca invidia, nedreptatea si teama ca altii vor aduce dovezi impotriva lor i-au impins spre aceste fapte urate. Allah Preainaltul a spus: „Multi dintre oamenii Cartii ar dori sa va intoarca la necredinta dupa ce ati crezut, din invidia sufletelor lor, dupa ce adevarul le-a devenit limpede...” (al-Baqarah, 2:109).