Ali 'Imran · 3:181–182

Versetele 181 si 182

Allah Preainaltul vorbeste despre acesti razvratiti, care au rostit cea mai urata, mai respingatoare si mai josnica vorba. El vesteste ca a auzit ceea ce au spus si ca va scrie si va pastra cuvintele lor impreuna cu fapta lor cumplita: uciderea Profetilor care le doreau binele.

El ii va pedepsi pentru toate acestea cu cea mai aspra pedeapsa. Drept raspuns la vorbele lor: „Allah este sarac, iar noi suntem bogati”, li se va spune: „Gustati pedeapsa Focului mistuitor”, care arde si patrunde din trup pana in inimi.

Pedeapsa lor nu este o nedreptate din partea lui Allah, fiindca El „nu este nicidecum nedrept fata de robi” si este cu totul mai presus de asa ceva.

„Aceasta este pentru ceea ce au trimis inainte mainile voastre”: faptele rusinoase si ticalosiile lor au facut ca ei sa merite pedeapsa si sa fie lipsiti de rasplata.

Exegetii au mentionat ca acest verset a fost pogorat cu privire la un grup dintre evrei care rostisera aceste cuvinte. Printre ei se afla Finhas ibn 'Azura', unul dintre conducatorii invatatilor evrei din Medina⁶.

Cand el a auzit cuvintele lui Allah Preainaltul: „Cine Ii va da lui Allah un imprumut frumos?” (al-Baqarah, 2:245) si „dati-I lui Allah un imprumut frumos” (al-Muzzammil, 73:20), a rostit acea vorba cu trufie si nerusinare - Allah sa-l urateasca.

Allah a relatat-o despre ei si a vestit ca ea nu era ceva neobisnuit printre faptele lor respingatoare. Inainte de aceasta, ei savarsisera o alta fapta la fel de urata: ii ucisesera pe Profeti fara drept.

Precizarea „fara drept” inseamna ca au indraznit sa-i ucida desi cunosteau uratenia faptei lor. Nu au facut-o din nestiinta si ratacire, ci din razvratire si incapatanare.