Ali 'Imran · 3:164

Versetul 164

Acest har pe care Allah l-a daruit robilor Sai este cea mai mare binecuvantare si temelia tuturor binecuvantarilor. Este harul trimiterii acestui Mesager nobil, prin care Allah i-a scos din ratacire si i-a ocrotit de pieire.

El a spus: „Allah le-a daruit credinciosilor un mare har atunci cand a trimis printre ei un Mesager dintre ei.” Ei ii cunosteau obarsia, starea si limba; el era din poporul si tribul lor, le dorea binele si era milos fata de ei.

El „le recita versetele Sale”, invatandu-i cuvintele si intelesurile lor, „ii curata” de shirk, pacate, insusiri josnice si toate purtarile rele si „ii invata Cartea”.

Termenul „Cartea” poate avea aici un sens generic, desemnand nobilul Coran; in acest caz, prin cuvintele „le recita versetele Sale” se inteleg semnele din univers. O alta posibilitate este ca „Cartea” sa insemne scrierea; astfel, Allah le-ar fi amintit drept binefacere faptul ca i-a invatat cartea si scrierea, prin care stiintele sunt dobandite si pastrate.

„Intelepciunea” poate insemna Sunnah, care este perechea Coranului, ori asezarea lucrurilor la locul lor si cunoasterea tainelor Legii revelate.

Astfel, Mesagerul a unit pentru ei invatarea hotararilor, invatarea mijloacelor prin care hotararile sunt puse in practica si invatarea mijloacelor prin care le sunt intelese foloasele si roadele. Prin aceste lucruri marete, ei au ajuns mai presus de toate celelalte fapturi si au devenit invatati devotati Domnului.

„Desi mai inainte”, inainte de trimiterea acestui Mesager, „se aflau intr-o ratacire vadita.” Ei nu cunosteau calea care duce la Domnul lor si nici lucrurile care curata si purifica sufletele. Dimpotriva, savarseau orice lucru pe care nestiinta lor li-l infatisa drept frumos, chiar daca acesta se impotrivea mintii tuturor oamenilor intelepti.