Ali 'Imran · 3:159

Versetul 159

Prin mila lui Allah fata de tine si fata de Companionii tai, El te-a binecuvantat facandu-te bland cu ei, smerit si apropiat de ei, milos fata de ei si frumos la purtare. De aceea s-au strans in jurul tau, te-au iubit si s-au supus poruncii tale.

„Daca ai fi fost aspru”, adica urat la purtare, „si cu inima impietrita”, adica nemilos, „ei s-ar fi risipit din jurul tau”, fiindca aceste insusiri ii indeparteaza pe oameni si ii fac sa-l urasca pe cel care le poarta.

Purtarea frumoasa a conducatorului religios ii atrage pe oameni spre religia lui Allah si ii face sa o iubeasca, pe langa lauda si rasplata deosebita care ii revin celui ce se poarta astfel. Purtarea urata a conducatorului religios ii indeparteaza pe oameni de religie si ii face sa o urasca, pe langa mustrarea si pedeapsa deosebita care ii revin celui ce se poarta astfel.

Daca Allah ii adreseaza aceste cuvinte Mesagerului ferit de pacat, ce se poate spune despre altii? Oare nu se numara printre cele mai mari indatoriri si cele mai insemnate lucruri urmarea purtarii sale nobile si purtarea fata de oameni asa cum se purta el - pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa -, cu blandete si caracter frumos, apropiindu-le inimile? Prin aceasta este implinita porunca lui Allah, iar robii lui Allah sunt atrasi spre religia Sa.

Apoi Allah Preainaltul i-a poruncit sa-i ierte pentru lipsurile aratate fata de dreptul sau - pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa - si sa ceara iertare pentru lipsurile lor fata de dreptul lui Allah, unind astfel iertarea cu binefacerea.

„Si sfatuieste-te cu ei in treburile importante”, adica in chestiunile care au nevoie de consultare, cercetare si cugetare. Consultarea cuprinde foloase si avantaje religioase si lumesti care nu pot fi numarate.

Printre ele se afla faptul ca sfatuirea este un act de adorare prin care omul se apropie de Allah. Ea le impaca inimile si indeparteaza apasarea care poate aparea in ele atunci cand se petrec lucruri insemnate. Cand cel care raspunde de oameni ii aduna pe cei cu judecata si virtute si se sfatuieste cu ei asupra unei situatii, sufletele lor se linistesc, il iubesc si inteleg ca el nu actioneaza singur, dupa bunul plac, ci urmareste binele general al tuturor.

Atunci ei isi dau intreaga stradanie si tot ceea ce pot pentru a i se supune, fiindca stiu ca el cauta folosul tuturor. Cu cel care nu se poarta astfel lucrurile stau altfel: oamenii aproape ca nu-l iubesc cu adevarat si nu i se supun, iar daca i se supun, supunerea lor nu este deplina.

Un alt folos este acela ca, prin punerea mintilor la lucru in scopul pentru care au fost create, cugetarea devine mai limpede, iar intelegerea sporeste.

De asemenea, consultarea da nastere unei pareri corecte. Cel care se sfatuieste cu altii rareori greseste in ceea ce face; iar daca greseste ori nu-si atinge scopul, el nu este vrednic de mustrare.

Daca Allah ii spune Mesagerului Sau - pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa -, care avea cea mai desavarsita judecata dintre oameni, cea mai bogata stiinta si cel mai bun discernamant: „sfatuieste-te cu ei in treburile importante”, ce se poate spune despre ceilalti?

Apoi Allah Preainaltul a spus: „Iar cand ai luat o hotarare”, adica atunci cand te-ai hotarat asupra unui lucru dupa consultare, daca el necesita consultare, „increde-te in Allah”: bizuie-te pe puterea si taria lui Allah si leapada orice incredere in propria ta putere si tarie. „Allah ii iubeste pe cei care se incred in El” si cauta adapost la El.