Comentariul pasajului
Versetele 156 la 158
Textul arab și traducerea din volum
يَـٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ لَا تَكُونُوا۟ كَٱلَّذِينَ كَفَرُوا۟ وَقَالُوا۟ لِإِخْوَٰنِهِمْ إِذَا ضَرَبُوا۟ فِى ٱلْأَرْضِ أَوْ كَانُوا۟ غُزًّى لَّوْ كَانُوا۟ عِندَنَا مَا مَاتُوا۟ وَمَا قُتِلُوا۟ لِيَجْعَلَ ٱللَّهُ ذَٰلِكَ حَسْرَةً فِى قُلُوبِهِمْ ۗ وَٱللَّهُ يُحْىِۦ وَيُمِيتُ ۗ وَٱللَّهُ بِمَا تَعْمَلُونَ بَصِيرٌ ﴿١٥٦﴾
156. O, voi cei care credeti, nu fiti asemenea celor care nu cred si care spun despre fratii lor, atunci cand acestia calatoresc prin tara ori pleaca la lupta: „Daca ar fi ramas cu noi, nu ar fi murit si nu ar fi fost ucisi.” Allah face din acest gand o mahnire in inimile lor. Allah da viata si da moarte, iar Allah vede bine ceea ce faceti.
وَلَئِن قُتِلْتُمْ فِى سَبِيلِ ٱللَّهِ أَوْ مُتُّمْ لَمَغْفِرَةٌ مِّنَ ٱللَّهِ وَرَحْمَةٌ خَيْرٌ مِّمَّا يَجْمَعُونَ ﴿١٥٧﴾
157. Daca sunteti ucisi pe calea lui Allah ori muriti, iertarea si mila de la Allah sunt mai bune decat tot ceea ce aduna ei.
وَلَئِن مُّتُّمْ أَوْ قُتِلْتُمْ لَإِلَى ٱللَّهِ تُحْشَرُونَ ﴿١٥٨﴾
158. Si fie ca muriti, fie ca sunteti ucisi, la Allah veti fi adunati.
Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi
Allah Preainaltul le interzice robilor Sai credinciosi sa se asemene cu cei care nu cred in Domnul lor si nici in hotararea si randuiala Sa, fie ei ipocriti ori altii. El le interzice sa li se asemene in orice privinta si, indeosebi, in lucrul amintit aici.
Acestia spun despre fratii lor de religie ori de rudenie, atunci cand ei „calatoresc prin tara”, adica pornesc in calatorie pentru negot, „ori pleaca la lupta”, iar unii dintre ei sunt ucisi sau mor: „Daca ar fi ramas cu noi, nu ar fi murit si nu ar fi fost ucisi.” Prin aceste cuvinte, ei se impotrivesc hotararii divine.
Spusele lor sunt mincinoase, caci Allah Preainaltul a zis: „Spune: Chiar daca ati fi ramas in casele voastre, cei carora le-a fost scrisa moartea ar fi iesit la locurile unde aveau sa cada” (Al 'Imran, 3:154).
Aceasta minciuna nu le aduce niciun folos. Dimpotriva, Allah face ca vorbele si credinta lor sa devina o mahnire in inimile lor, iar nenorocirea lor se ingreuneaza. Credinciosii, in schimb, stiu ca lucrul acela s-a petrecut prin hotararea lui Allah; ei cred si se supun, iar Allah le calauzeste si le intareste inimile, usurandu-le astfel nenorocirea.
Allah le raspunde: „Allah da viata si da moarte”, adica numai El face aceasta, iar nicio masura de precautie nu poate inlatura hotararea. „Allah vede bine ceea ce faceti” si va va rasplati dupa faptele si tagaduirea voastra.
Apoi Allah Preainaltul vesteste ca a fi ucis pe calea Sa ori a muri pe aceasta cale nu este o lipsa si nici un lucru de care omul sa se fereasca. Dimpotriva, este un lucru pentru care se cuvine ca oamenii sa se intreaca, fiindca este o cale ce duce la iertarea si mila lui Allah. Acestea sunt mai bune decat bunurile acestei lumi pe care le aduna oamenii.
De asemenea, fie ca fapturile mor, fie ca sunt ucise, oricare ar fi imprejurarea, intoarcerea si sfarsitul lor sunt la Allah, iar El il va rasplati pe fiecare dupa fapta sa. Unde ar putea fugi oamenii daca nu spre Allah si ce adapost ar avea, in afara de a se tine strans de funia Lui?