Comentariul pasajului
Versetele 146 la 148
Textul arab și traducerea din volum
وَكَأَيِّن مِّن نَّبِىٍّ قَـٰتَلَ مَعَهُۥ رِبِّيُّونَ كَثِيرٌ فَمَا وَهَنُوا۟ لِمَآ أَصَابَهُمْ فِى سَبِيلِ ٱللَّهِ وَمَا ضَعُفُوا۟ وَمَا ٱسْتَكَانُوا۟ ۗ وَٱللَّهُ يُحِبُّ ٱلصَّـٰبِرِينَ ﴿١٤٦﴾
146. Cati Profeti nu au luptat, avand alaturi multi oameni devotati! Ei nu si-au pierdut curajul din pricina suferintelor care i-au lovit pe calea lui Allah, nu au slabit si nu s-au supus dusmanului. Allah ii iubeste pe cei rabdatori.
وَمَا كَانَ قَوْلَهُمْ إِلَّآ أَن قَالُوا۟ رَبَّنَا ٱغْفِرْ لَنَا ذُنُوبَنَا وَإِسْرَافَنَا فِىٓ أَمْرِنَا وَثَبِّتْ أَقْدَامَنَا وَٱنصُرْنَا عَلَى ٱلْقَوْمِ ٱلْكَـٰفِرِينَ ﴿١٤٧﴾
147. Singurele lor cuvinte au fost: „Domnul nostru, iarta-ne pacatele si depasirile noastre de masura, intareste-ne pasii si daruieste-ne biruinta asupra oamenilor care nu cred.”
فَـَٔاتَىٰهُمُ ٱللَّهُ ثَوَابَ ٱلدُّنْيَا وَحُسْنَ ثَوَابِ ٱلْـَٔاخِرَةِ ۗ وَٱللَّهُ يُحِبُّ ٱلْمُحْسِنِينَ ﴿١٤٨﴾
148. Allah le-a daruit rasplata acestei lumi si frumusetea rasplatii din Viata de Apoi. Allah ii iubeste pe cei care fac binele.
Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi
Aceasta este o mangaiere pentru credinciosi si un indemn de a-i urma pe cei de dinainte si de a lucra asa cum au lucrat ei. Lucrul acesta s-a petrecut si in trecut, iar randuiala lui Allah nu a incetat sa se implineasca astfel.
El a spus: „Cati Profeti”, adica multi Profeti, „nu au luptat, avand alaturi multi oameni devotati”, adica grupuri numeroase dintre urmasii lor, pe care Profetii ii crescusera prin credinta si fapte drepte. Unii au fost ucisi, altii raniti si au suferit si alte incercari, insa „nu si-au pierdut curajul din pricina suferintelor care i-au lovit pe calea lui Allah, nu au slabit si nu s-au supus dusmanului”.
Inimile lor nu au slabit, trupurile lor nu si-au pierdut puterea, iar ei nu s-au umilit inaintea dusmanului. Dimpotriva, au rabdat, au ramas statornici si si-au intarit sufletele. De aceea El a spus: „Allah ii iubeste pe cei rabdatori.”
Apoi Allah le-a amintit cuvintele si cererea de biruinta adresata Domnului lor: „Singurele lor cuvinte” in acele imprejurari grele „au fost: Domnul nostru, iarta-ne pacatele si depasirile noastre de masura.” Depasirea masurii inseamna trecerea dincolo de limita, spre ceea ce este oprit.
Ei stiau ca pacatele si depasirea masurii sunt printre cele mai mari cauze pentru care Allah ii lipseste de ajutor si ca eliberarea de ele este una dintre cauzele biruintei. De aceea I-au cerut Domnului sa li le ierte.
Ei nu s-au bizuit pe stradania si rabdarea pe care le aratasera, ci s-au bizuit pe Allah. I-au cerut sa le intareasca pasii la intalnirea cu dusmanii care nu cred si sa le daruiasca biruinta asupra lor. Astfel, au imbinat rabdarea si parasirea opusului ei cu cainta, cererea de iertare si cererea de biruinta de la Domnul lor.
De aceea, Allah le-a daruit biruinta si le-a randuit sfarsitul bun in aceasta lume si in Viata de Apoi: „Allah le-a daruit rasplata acestei lumi”, adica biruinta, izbanda si prada, „si frumusetea rasplatii din Viata de Apoi”, adica dobandirea multumirii Domnului lor si a desfatarii statornice, ferita de orice lucru care o tulbura.
Aceasta s-a datorat faptului ca ei au savarsit pentru El fapte bune, iar El le-a dat cea mai frumoasa rasplata. De aceea a spus: „Allah ii iubeste pe cei care fac binele” in adorarea Creatorului si in purtarea fata de fapturi. Din ihsan face parte si ca, in lupta impotriva dusmanilor, omul sa lucreze asa cum au lucrat acesti credinciosi.