Ali 'Imran · 3:14–15

Versetele 14 si 15

In aceste doua versete, Allah Preainaltul vesteste starea oamenilor care aleg aceasta lume in locul Vietii de Apoi si arata deosebirea uriasa dintre cele doua salasuri. Aceste lucruri le-au fost impodobite oamenilor; ochii lor le privesc cu dorinta, inimile le socotesc placute, iar sufletele se alipesc de placerile lor. Fiecare categorie de oameni inclina spre cate unul dintre aceste lucruri si il transforma in tinta suprema a nazuintelor sale si isi limiteaza cunoasterea la el.

Cu toate acestea, ele sunt numai o placere neinsemnata, care se sfarseste curand. „Acestea sunt bucuria trecatoare a vietii lumesti, insa la Allah se afla cea mai buna intoarcere.”

Apoi Allah a vestit ca aceia care se tem de El si implinesc adorarea Sa vor avea ceva mai bun decat aceste placeri. Ei vor avea toate felurile de bine si desfatarea vesnica pe care niciun ochi nu a vazut-o, nicio ureche nu a auzit-o si care nu i-a trecut prin inima vreunui om. Ei vor avea multumirea lui Allah, care este mai mare decat orice altceva.

Ei vor avea sotii curatite de orice neajuns si lipsa, frumoase la purtare si desavarsite in infatisare. Negarea lipsurilor cere existenta insusirilor opuse; curatirea lor de orice neajuns inseamna, asadar, ca sunt impodobite cu desavarsirea.

„Allah ii vede bine pe robi” si ii inlesneste fiecaruia lucrul pentru care a fost creat. Celor fericiti le inlesneste savarsirea faptelor care duc la Salasul vesnic, iar ei iau din viata lumeasca numai ceea ce ii ajuta sa-L adore pe Allah si sa I se supuna. Pe cei nefericiti si indepartati de El ii lasa sa savarseasca faptele celor nefericiti: ei sunt multumiti cu viata lumeasca, isi gasesc linistea in ea si o iau drept salas statornic.