Ali 'Imran · 3:139–143

Versetele 139 la 143

Allah Preainaltul ii incurajeaza pe robii Sai credinciosi, le intareste hotararea si le inalta nazuinta: „Nu slabiti si nu va intristati.” Nu slabiti in trupurile voastre si nu lasati intristarea sa va cuprinda inimile atunci cand nenorocirea v-a lovit si ati fost incercati prin aceasta suferinta.

Intristarea inimilor si slabirea trupurilor adauga o alta nenorocire peste cea care v-a lovit si il ajuta pe dusman impotriva voastra. Dimpotriva, intariti-va inimile, deprindeti-le cu rabdarea, indepartati tristetea din ele si fiti tari in lupta impotriva dusmanului vostru.

Allah Preainaltul a aratat ca slabiciunea si intristarea nu li se cuvin, deoarece ei sunt mai presus prin credinta lor si prin nadejdea in biruinta si rasplata lui Allah. Credinciosului care cauta rasplata lumeasca si rasplata din Viata de Apoi fagaduite de Allah nu i se cuvin acestea. De aceea El a spus: „caci voi veti fi mai presus, daca sunteti credinciosi.”

Apoi i-a mangaiat pentru infrangerea pe care o suferisera si a aratat marile intelepciuni care decurg din ea:

„Daca ati fost raniti, si ceilalti oameni au fost raniti asemenea.” Voi si ei ati fost deopotriva raniti, insa voi nadajduiti de la Allah ceea ce ei nu nadajduiesc. Allah Preainaltul a spus: „Daca voi suferiti, si ei sufera asa cum suferiti voi, insa voi nadajduiti de la Allah ceea ce ei nu nadajduiesc” (an-Nisa', 4:104).

Una dintre intelepciuni este aceea ca Allah daruieste bunuri din aceasta lume si credinciosului, si celui care nu crede, si celui drept, si celui pacatos. El face ca zilele sa treaca de la oameni la oameni: o zi pentru un grup si o zi pentru celalalt. Aceasta pentru ca lumea de aici trece si piere, spre deosebire de Viata de Apoi, care este numai pentru cei care cred.

„Pentru ca Allah sa-i deosebeasca pe cei care cred.” Tot printre intelepciuni se afla faptul ca Allah ii incearca pe robii Sai prin infrangere si suferinta pentru ca credinciosul sa se deosebeasca de ipocrit. Daca biruinta credinciosilor ar continua in fiecare confruntare, in Islam ar intra si cel care nu-l doreste cu adevarat. Cand in unele confruntari apar felurite incercari, se deosebeste credinciosul adevarat, care doreste Islamul in greutate si in usurare, in belsug si in lipsuri, de cel care nu este astfel.

„Si sa aleaga dintre voi martiri.” Aceasta este o alta intelepciune. Martiriul se afla printre cele mai inalte trepte la Allah, iar el nu poate fi dobandit decat prin existenta imprejurarilor care duc la el. Din mila Sa fata de robii credinciosi, Allah le randuieste cauze pe care sufletele le urasc, pentru a-i face sa atinga treptele inalte si desfatarea statornica pe care le iubesc.

„Allah nu-i iubeste pe cei nedrepti”, cei care s-au nedreptatit pe ei insisi si au ramas deoparte de la lupta pe calea Sa. In aceasta se afla o aluzie la mustrarea ipocritilor si la faptul ca Allah ii uraste. De aceea El i-a impiedicat sa lupte pe calea Sa. Daca ar fi dorit sa iasa, ar fi facut pregatirile necesare, insa lui Allah nu I-a placut pornirea lor, asa ca i-a tinut pe loc si li s-a spus: „Ramaneti cu cei care raman” (at-Tawbah, 9:46).

„Si pentru ca Allah sa-i curete pe cei care cred.” Aceasta este tot o intelepciune: prin aceste lucruri, Allah ii curata pe credinciosi de pacatele si lipsurile lor. Aceasta arata ca martiriul si lupta pe calea lui Allah sterg pacatele si indeparteaza lipsurile.

De asemenea, Allah ii separa astfel pe credinciosi de ipocriti, pentru ca cei dintai sa se elibereze de acestia si sa-l deosebeasca pe credincios de ipocrit. Tot printre intelepciuni se afla faptul ca Allah randuieste aceasta „pentru a-i nimici pe cei care nu cred”, adica pentru ca infrangerea vremelnica a credinciosilor sa devina o cauza a nimicirii si a dezradacinarii dusmanilor prin pedeapsa.

Cand dobandesc biruinta, cei care nu cred savarsesc nedreptati si adauga o alta razvratire la razvratirea lor. Prin aceasta ajung sa merite o pedeapsa grabnica, din mila lui Allah fata de robii Sai credinciosi.

Apoi Allah Preainaltul a spus: „Oare ati crezut ca veti intra in Gradina inainte ca Allah sa-i deosebeasca pe cei dintre voi care lupta pe calea Sa si sa-i deosebeasca pe cei rabdatori?” Aceasta este o intrebare de mustrare: sa nu credeti si sa nu va treaca prin minte ca veti intra in Gradina fara osteneala, fara sa indurati greutatile pe calea lui Allah si fara sa cautati multumirea Sa.

Gradina este cea mai inalta tinta si cel mai bun lucru pentru care se intrec cei care se intrec. Cu cat tinta este mai mare, cu atat sunt mai insemnate mijloacele si faptele care duc la ea. La odihna nu se ajunge decat prin parasirea odihnei, iar desfatarea nu se dobandeste decat prin renuntarea la desfatare.

Insa greutatile acestei lumi care il ating pe rob pe calea lui Allah, atunci cand sufletul se hotaraste sa le primeasca, se deprinde cu ele si cunoaste sfarsitul la care duc, se preschimba pentru oamenii cu vedere patrunzatoare in daruri care le aduc bucurie, iar greutatile nu-i mai tulbura. Acesta este harul lui Allah, pe care El il daruieste cui voieste.

Apoi Allah i-a mustrat pentru lipsa de rabdare fata de un lucru pe care il dorisera si a carui venire o asteptasera: „Voi va doreati moartea inainte de a o intalni.” Multi dintre Companioni - Allah sa fie multumit de ei - care nu luasera parte la Badr isi doreau ca Allah sa le aduca o confruntare in care sa-si poata darui intreaga stradanie.

Allah Preainaltul le-a spus: „Acum ati vazut-o”, adica ati vazut cu ochii vostri ceea ce va doriserati, „cu ochii vostri”. De ce atunci lipsa de rabdare? Aceasta stare nu se cuvine si nu este frumoasa, mai ales pentru cel care si-a dorit acel lucru si a primit ceea ce si-a dorit. Datoria lui este sa-si daruiasca toata stradania si sa faca tot ceea ce ii sta in putere.

Versetul arata ca nu este rau ca omul sa-si doreasca martiriul. Dovada este ca Allah Preainaltul le-a aprobat dorinta si nu i-a mustrat pentru ea, ci i-a mustrat numai pentru ca nu au lucrat potrivit cerintelor ei. Allah stie cel mai bine.