Ali 'Imran · 3:121–127

Versetele 121 la 127

Cuvintele Sale: „Si aminteste-ti cand ai plecat dimineata de la familia ta ca sa-i asezi pe credinciosi in pozitiile lor pentru lupta” - si pana la sfarsitul istorisirii - se refera la ziua de Uhud.

Profetul - pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa - a iesit impreuna cu musulmanii cand politeistii au ajuns cu oastea lor in apropiere de Uhud. El i-a asezat pe musulmani in locurile lor, le-a randuit pozitiile si i-a organizat intr-un chip uimitor, care arata desavarsirea judecatii si priceperea lui deplina in arta conducerii si a razboiului, asa cum era desavarsit in toate imprejurarile.

„Allah este Auzitor, Atotstiutor”: nimic din treburile voastre nu-I este ascuns.

Cuvintele „Cand doua grupari dintre voi erau pe punctul de a-si pierde curajul” se refera la Banu Salamah si Banu Harithah. Creatorul i-a luat insa in ocrotirea Sa, prin blandetea, grija si ajutorul Sau.

„In Allah sa se increada credinciosii.” Daca se incred in El, El le este de ajuns, ii ajuta si ii fereste sa cada in ceea ce le-ar vatama religia si viata lumeasca.

Acest verset si cele asemenea lui arata ca increderea in Allah este obligatorie si ca masura in care robul se increde in El corespunde masurii credintei sale. Increderea in Allah inseamna ca robul se bizuie pe Domnul sau pentru dobandirea lucrurilor care ii sunt de folos si pentru indepartarea celor care ii sunt vatamatoare.

Dupa ce Allah a amintit starea lor la Uhud si nenorocirea care i-a lovit acolo, a inclus in aceasta relatare amintirea biruintei si a binefacerii pe care le-o daruise in ziua de Badr, pentru ca ei sa-I fie recunoscatori Domnului lor si pentru ca aceasta amintire sa usureze ceea ce li se intamplase la Uhud.

Astfel, El a spus: „Allah v-a daruit biruinta la Badr, cand erati slabi” in privinta numarului si a inzestrarii voastre. Ei erau putin peste trei sute zece, aveau putine animale de calarie si arme saracacioase, pe cand dusmanii lor se apropiau de o mie si erau pe deplin pregatiti si inarmati.

„Asadar, temeti-va de Allah, pentru ca voi sa fiti recunoscatori” Celui care v-a binecuvantat cu biruinta Sa.

„Cand le spuneai”, vestindu-le binele credinciosilor si intarindu-le inimile: „Nu va este de ajuns ca Domnul vostru sa va intareasca prin trei mii de ingeri coborati?”

„Ba da! Daca sunteti rabdatori si va temeti de Allah, iar ei vin asupra voastra chiar in acest avant al lor” - adica in aceasta pornire a lor -, „Domnul vostru va va intari prin cinci mii de ingeri care poarta semne distinctive”, adica insemnati cu semnele vitejilor.

Oamenii au pareri diferite cu privire la aceasta intarire: daca ingerii au luat parte nemijlocit la lupta, dupa cum au spus unii, sau daca ea a constat in intarirea credinciosilor de catre Allah si in aruncarea spaimei in inimile politeistilor, dupa cum au spus multi dintre exegeti.

Ceea ce sustine a doua parere sunt cuvintele Sale: „Allah nu a facut aceasta decat ca veste buna pentru voi si pentru ca inimile voastre sa se linisteasca prin ea. Biruinta nu vine decat de la Allah, Atotputernicul, Preainteleptul.”

Aceasta arata ca robul nu trebuie sa se bizuie pe mijloace, ci pe Allah. Mijloacele si prezenta lor le aduc inimilor liniste si statornicie in bine.

„Pentru ca El sa nimiceasca o parte dintre cei care nu cred ori sa-i zdrobeasca, iar ei sa se intoarca dezamagiti.” Biruinta pe care Allah le-o daruieste robilor Sai credinciosi nu poate avea decat unul dintre aceste doua rezultate: fie nimicirea unei parti dintre cei care nu cred, fie intoarcerea lor cuprinsi de furie, fara sa fi dobandit vreun bine. Asa i-a facut El sa se intoarca in Batalia Santului, dupa ce venisera hotarati si increzatori in puterea lor; Allah i-a trimis inapoi furiosi si dezamagiti.