Al-'Ankabut · 29:46

Versetul 46

Allah interzice discutarea cu Oamenii Cartii atunci cand cel care discuta nu are cunoasterea si intelegerea necesare ori cand discutia nu urmeaza reguli intelepte. El porunceste ca dezbaterea cu ei sa se desfasoare numai in felul cel mai frumos: cu o purtare buna, cuvinte blande si respectuoase, chemarea la Adevar si infatisarea lui in cea mai buna forma, precum si respingerea falsitatii si aratarea urateniei ei pe calea cea mai directa si mai folositoare.

Scopul nu trebuie sa fie simpla cearta, biruirea adversarului ori placerea de a iesi invingator in disputa, ci lamurirea Adevarului si calauzirea oamenilor. Daca, insa, unul dintre Oamenii Cartii este nedrept, iar din scopul si purtarea lui se vede ca nu doreste sa afle Adevarul, ci se cearta numai pentru a starni tulburare si a castiga discutia, nu exista folos in continuarea disputei cu el, deoarece nu se poate atinge niciun scop bun prin aceasta.

„Spuneti: Noi credem in ceea ce ne-a fost coborat si in ceea ce v-a fost coborat voua, iar Dumnezeul nostru si Dumnezeul vostru este Unul Singur.” Dezbaterea cu Oamenii Cartii trebuie sa se intemeieze pe credinta in ceea ce a fost coborat musulmanilor si in ceea ce le-a fost coborat lor, pe credinta in Trimisul nostru si in trimisii lor si pe faptul ca Dumnezeul este Unul. Nu trebuie purtata intr-un fel care duce la criticarea vreuneia dintre Cartile revelate ori a vreunuia dintre Trimisi, asa cum fac nestiutorii care resping tot ceea ce are adversarul, fie adevarat, fie fals.

O asemenea purtare este nedreapta si se indeparteaza de buna-cuviinta a dezbaterii. Trebuie respinsa falsitatea adversarului si primit adevarul aflat la el; adevarul nu se respinge numai pentru ca a fost rostit de un necredincios. Daca discutia cu Oamenii Cartii urmeaza aceste principii, ei sunt constransi de propriile lor premise sa primeasca Coranul si pe Trimisul care l-a adus.

Cand temeliile religiei, asupra carora au fost de acord Profetii si Cartile, sunt recunoscute de amandoi cei care dezbat si adevarul lor este dovedit inaintea lor, urmeaza aceasta concluzie: Cartile si Trimisii de mai inainte, precum si Coranul si Muhammad, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui, au explicat, au vestit si au chemat la aceste temelii. Prin urmare, cel care crede cu adevarat in ele trebuie sa creada in toate Cartile si in toti Trimisii. Aceasta este una dintre trasaturile proprii Islamului.

A crede ceea ce spune o anumita Carte, dar a tagadui o alta Carte care o confirma pe cea dintai, este nedrept si inseamna urmarea poftelor si duce, in realitate, la tagaduirea tuturor. Cel care respinge Coranul, desi acesta propovaduieste aceleasi temelii si confirma adevarul Torei, tagaduieste chiar ceea ce pretinde ca urmeaza.

Orice dovada prin care este confirmata Profetia oricarui Profet confirma, printr-o dovada asemanatoare ori mai puternica, Profetia lui Muhammad. Orice indoiala falsa ridicata impotriva Profetiei lui Muhammad se intoarce, prin una asemanatoare ori mai puternica, impotriva celorlalti Profeti. Daca acea indoiala este neintemeiata in cazul lor, cu atat mai mult este neintemeiata in cazul Profetului nostru. „Iar noi Lui ne supunem”: ne supunem Poruncii Sale. Fericit este cel care crede in El, Il ia drept singura divinitate, crede in Cartile si Trimisii Sai, I se supune lui Allah si ii urmeaza pe Trimisi; pierdut este cel care paraseste aceasta cale.