Al-'Ankabut · 29:41–43

Versetele 41 la 43

Aceasta este pilda data de Allah pentru cei care adora pe altcineva alaturi de El si cauta prin aceasta putere, folos si sprijin. Allah arata ca se intampla contrariul a ceea ce urmaresc: ei sunt asemenea paianjenului care isi face o casa spre a se apara de caldura, frig si primejdii. „Cu adevarat, cea mai fragila dintre case este casa paianjenului”. Paianjenul este o vietuitoare slaba, iar casa lui se numara printre cele mai fragile case; alegand-o, nu a facut decat sa adauge slabiciune slabiciunii sale.

Tot astfel, cei care isi iau ocrotitori in afara de Allah sunt saraci si neputinciosi in toate privintele. Cand isi iau ocrotitori asemenea lor, urmarind puterea si sprijinul lor, nu fac decat sa adauge slabiciune slabiciunii si neputinta neputintei lor. Se bizuie pe acestia in multe treburi si le incredinteaza implinirea lor, apoi ei insisi nu se mai ocupa de ele, socotind ca acei ocrotitori li le vor implini. Astfel, ocrotitorii ii lasa fara ajutor: nu obtin de la ei nici macar cel mai mic folos. Daca ar cunoaste cu adevarat starea lor si a celor pe care i-au luat ca ocrotitori, nu si-ar fi ales astfel de ocrotitori, ci s-ar fi dezis de ei si L-ar fi luat ca Ocrotitor pe Domnul Atotputernic si Indurator. Cand robul Il ia pe El ca Ocrotitor si se bizuie pe El, Allah ii este de ajuns pentru religia si viata lui lumeasca. Omul sporeste atunci in putere, in inima si in trup, iar starea si faptele lui se imbunatatesc.

Dupa ce a aratat slabiciunea idolilor politeistilor, Allah trece la un lucru si mai concludent: aceste obiecte de adorare nu sunt, in realitate, nimic. „Cu adevarat, Allah stie tot ceea ce cheama ei in afara Lui”: El cunoaste nevazutul si cele vazute si stie ca ei nu cheama vreo divinitate adevarata. Nu sunt decat nume pe care le-au dat ei si stramosii lor, pentru care Allah nu a coborat nicio dovada [an-Najm, 53:23]. Nu sunt decat inchipuiri false si credinte nevalabile; la o cercetare atenta, celui inzestrat cu minte ii devin limpezi falsitatea si lipsa lor de realitate. De aceea Allah spune: „Cei care ii cheama pe altii in afara lui Allah nu urmeaza, de fapt, asociati ai Lui; ei nu urmeaza decat banuiala si nu fac decat sa nascoceasca” [Yunus, 10:66]. „El este Atotputernicul”, Care are toata puterea, cu care supune toate fapturile, „Preainteleptul”, Care asaza lucrurile la locul lor: a facut in chip desavarsit tot ceea ce a creat si a intocmit in chip desavarsit tot ceea ce a poruncit.

„Aceste pilde le dam oamenilor” spre folosul lor, spre a-i invata si a le lamuri adevarurile: lucrurile care se cunosc prin ratiune sunt infatisate prin lucruri percepute cu simturile, astfel incat sensul urmarit sa devina limpede. Acesta este un folos pentru toti. „Dar nu le pricep” prin cugetare, intelegere si asezarea lor la locul cuvenit „decat cei care au stiinta”: cei a caror stiinta a ajuns in inimi. Aceasta este o lauda a pildelor pe care le da Allah si un indemn de a le cerceta si intelege; ii lauda pe cei care le inteleg si arata ca fac parte dintre oamenii stiintei. Cel care nu le intelege nu se numara printre acestia. Aceasta se explica prin faptul ca pildele date de Allah in Coran privesc lucruri mari, cerinte inalte si probleme insemnate. Oamenii stiintei stiu ca sunt mai importante decat altele, fiindca Allah le-a dat o asemenea insemnatate si i-a indemnat pe robii Sai sa le inteleaga si sa cugete la ele. De aceea isi dau silinta sa le cunoasca. Daca insa omul, desi sunt atat de importante, nu le intelege, aceasta arata ca nu face parte dintre oamenii stiintei: daca nu cunoaste chestiunile insemnate, cu atat mai putin le va cunoaste pe celelalte. Allah da cel mai adesea pilde despre temeliile religiei si despre lucruri deosebit de insemnate.