Al-'Ankabut · 29:16–23

Versetele 16 la 23

Allah arata ca l-a trimis pe Ibrahim, prietenul Sau apropiat, la poporul sau, ca sa-l cheme la Allah, spunandu-le: „Adorati-L pe Allah”, adica recunoasteti Unicitatea Lui, inchinati-I numai Lui adorarea si impliniti ceea ce v-a poruncit. „Si fiti cu frica de El”: feriti-va sa-L maniati si sa fiti pedepsiti, parasind pacatele care Il manie. Adorarea lui Allah si evlavia sunt mai bune pentru ei decat asocierea, daca ar avea stiinta adevarata. Formularea „mai bine” este aici o comparatie cu ceva in care nu exista niciun bine: parasirea adorarii lui Allah si a evlaviei nu cuprinde binele. Adorarea Lui si evlavia sunt mai bune pentru oameni fiindca numai prin ele pot dobandi cinstirea Sa in aceasta lume si in Viata de Apoi. Orice bine din ambele vieti este rodul lor. „Daca ati sti”: cunoasteti, asadar, lucrurile si chibzuiti care dintre ele merita sa fie ales.

Dupa ce le-a poruncit sa-L adore pe Allah si sa aiba evlavie fata de El, Ibrahim i-a oprit de la adorarea idolilor, aratand lipsurile acestora si nevrednicia lor de a fi adorati. „Voi adorati in locul lui Allah numai idoli si nascociti minciuna”: ii ciopliti si ii faceti cu mainile voastre, le dati nume de divinitati si nascociti minciuna poruncind adorarea lor si staruind in aceasta. „Cei pe care ii adorati in locul lui Allah”, in ciuda lipsurilor lor si a faptului ca nu au nimic care sa indreptateasca adorarea lor, „nu au puterea sa va daruiasca inzestrare”. Este ca si cum oamenii ar spune: ne-a devenit limpede ca acesti idoli sunt creati, au lipsuri si nu pot aduce folos, vatamare, moarte, viata ori inviere; cine este astfel nu merita nici cea mai mica parte din adorare si divinizare. Dar inimile trebuie sa caute pe cineva pe care sa-l adore si caruia sa-i ceara implinirea nevoilor.

Indemnandu-i spre Cel vrednic de adorare, Ibrahim spune: „Cautati, asadar, inzestrarea la Allah”, caci El este Cel care o usureaza si o randuieste si raspunde celui care Il cheama pentru binele religiei si al vietii sale lumesti. „Adorati-L” numai pe El, fara asociati, deoarece El este Cel Desavarsit, Cel care aduce folos si vatamare si Care singur carmuieste toate lucrurile. „Si multumiti-I” numai Lui: toate binefacerile care au ajuns si ajung la fapturi vin de la El, iar toate relele care au fost si sunt indepartate sunt inlaturate de El. „La El veti fi intorsi”, iar El va va rasplati faptele si va va vesti ceea ce ati ascuns si ceea ce ati aratat. Feriti-va sa va infatisati inaintea Lui staruind in asociere si doriti ceea ce va apropie de El si pentru care va va rasplati la venirea voastra.

„Oare nu vad ei cum incepe Allah creatia, apoi o va repeta”, in Ziua Invierii? „Cu adevarat, aceasta este usoara pentru Allah”, asa cum El spune: „El este Cel care incepe creatia, apoi o va repeta, iar aceasta Ii este si mai usoara” [ar-Rum, 30:27].

„Spune”, daca au indoieli si sovaieli cu privire la inceputul creatiei: „Calatoriti pe pamant”, cu trupurile si cu inimile voastre, „si priviti cum a inceput El creatia”. Veti vedea oameni si animale care continua sa apara, putin cate putin, plante si arbori care se ivesc din nou, din timp in timp, si nori, vanturi si altele asemenea care se reinnoiesc neincetat. Creatia se afla mereu intr-un inceput si intr-o reinnoire. Priveste-i pe oameni la mica lor moarte, somnul: noaptea i-a invaluit in intuneric, miscarile le-au incetat, glasurile li s-au stins si au ajuns in paturi si adaposturi asemenea mortilor. Au ramas astfel toata noaptea, pana cand s-au ivit zorii; atunci s-au trezit din somn si au fost ridicati din mica lor moarte, spunand: „Lauda lui Allah, Care ne-a dat viata dupa ce ne-a facut sa murim, si la El este invierea!” De aceea El spune: „Apoi Allah”, dupa aceasta reinnoire, „va aduce la existenta creatia cea de pe urma”: acea existenta care nu mai admite moarte sau somn, ci vietuire vesnica si necurmata intr-unul dintre cele doua salasuri. „Cu adevarat, Allah are putere asupra tuturor lucrurilor”: nimic nu depaseste Puterea Sa. Daca a putut incepe creatia, cu atat mai mult poate sa o readuca la viata.

„El pedepseste pe cine voieste si are mila de cine voieste”: numai El hotaraste rasplatirea, avand mila de cei ascultatori si rasplatindu-i, pedepsindu-i si mustrandu-i aspru pe cei neascultatori. „Iar la El veti fi intorsi”, in salasul in care se vor implini asupra voastra hotararile Pedepsei si Milei Sale. Dobanditi, asadar, in aceasta lume faptele de ascultare care atrag Mila Lui si indepartati-va de pacatele care atrag Pedeapsa Lui. „Nu-I puteti scapa nici pe pamant, nici in cer”: voi, cei care tagaduiti si indrazniti sa pacatuiti, sa nu credeti ca sunteti lasati deoparte sau ca Ii puteti scapa lui Allah pe pamant ori in cer. Sa nu va amageasca puterea voastra si nici inchipuirile prin care sufletele voastre v-au inselat ca veti scapa de Pedeapsa Lui. Nicaieri in lume nu-I puteti scapa. „Si nu aveti in afara de Allah nici ocrotitor”, care sa va aiba in grija si sa va aduca binele religiei si al vietii lumesti, „nici ajutator”, care sa va sprijine si sa indeparteze de la voi raul.

Allah arata cine sunt cei lipsiti de bine si ajunsi la rau: cei care nu cred in El, in Trimisii Sai si in ceea ce au adus acestia si care tagaduiesc intalnirea cu Allah. Pentru ei nu exista decat viata acestei lumi; de aceea indraznesc sa savarseasca asociere si pacate, fiindca inimile lor nu au nimic care sa le faca sa se teama de urmarile acestora. De aceea El spune: „Aceia deznadajduiesc de Mila Mea”, astfel incat nu savarsesc nici macar un singur lucru prin care sa dobandeasca Mila. Daca ar nadajdui in ea, ar savarsi faptele care duc la ea. Deznadejdea fata de Mila lui Allah este una dintre cele mai grave primejdii si este de doua feluri: deznadejdea necredinciosilor, care parasesc orice mijloc de apropiere de ea, si deznadejdea pacatosilor, pe care multimea nelegiuirilor ii inspaimanta si le stapaneste inimile, nascand in ele deznadejde. „Si aceia vor avea parte de o pedeapsa dureroasa”, adica o pedeapsa care provoaca durere si chin. Se pare ca aceste versete sunt intercalate intre cuvintele lui Ibrahim catre poporul sau si raspunsul lor. Allah stie cel mai bine.