Al-'Ankabut · 29:12–13

Versetele 12 la 13

Allah ne vorbeste despre minciuna necredinciosilor si despre chemarea lor adresata credinciosilor de a le urma religia, avertizandu-i astfel pe credinciosi sa nu fie amagiti si sa nu cada in cursa lor. „Cei care nu cred le spun celor care cred: Urmati calea noastra”, adica parasiti-va religia, in intregime sau in parte, si urmati-ne religia; noi va garantam aceasta si „vom purta pacatele voastre”. Dar acest lucru nu sta in puterea lor: „Insa ei nu vor purta nimic din pacatele lor”, nici putin, nici mult. O asemenea preluare a pacatelor, chiar daca cel care o promite ar consimti la ea, nu foloseste la nimic. Dreptul Ii apartine lui Allah, iar El nu i-a dat robului puterea de a dispune de dreptul Sau decat potrivit Poruncii si Hotararii Sale. Hotararea Lui este ca niciun suflet nu va purta povara altuia.

Cuvintele „Insa ei nu vor purta nimic din pacatele lor” ar putea lasa impresia ca necredinciosii care ii cheama pe altii la necredinta, asemenea tuturor celor care cheama la falsitate, poarta numai pacatul savarsit de ei, nu si pacatul savarsit de altul din pricina lor. Pentru a indeparta aceasta intelegere, Allah spune: „Ei isi vor purta propriile poveri”, adica poverile pacatelor savarsite de ei, „si alte poveri impreuna cu poverile lor”, adica pacatele pe care le-au pricinuit. Din pacatul savarsit de cel care urmeaza pe altcineva au parte atat el, cat si cel pe care il urmeaza: primul pentru ca l-a savarsit nemijlocit, iar celalalt pentru ca l-a pricinuit si a chemat la el. Tot astfel, cand cel care urmeaza pe altcineva savarseste o fapta buna, el are rasplata infaptuirii ei, iar cel care l-a chemat are rasplata pentru ca a fost pricina ei. „Iar in Ziua Invierii vor fi intrebati cu siguranta despre ceea ce nascocisera”: raul, infrumusetarea lui si cuvintele lor: „Vom purta pacatele voastre”.