An-Naml · 27:56–58

Versetele 56 la 58

„Singurul raspuns al poporului sau” nu a fost primirea povatuirii, intoarcerea ori luarea aminte, ci impotrivirea, amenintarea Profetului lor sincer si vrednic de incredere cu alungarea din tara si scoaterea din cetate: „Alungati familia lui Lut din cetatea voastra!” Parca cineva i-ar fi intrebat: ce vina au si de ce vreti sa-i alungati? Ei au raspuns: „Ei sunt oameni care vor sa ramana curati”, adica se feresc de relatiile dintre barbati si de nelegiuire.

Allah sa-i faca de ocara! Au socotit una dintre cele mai bune fapte asemenea celor mai urate pacate. Nu s-au multumit sa nu-si asculte Profetul cand ii povatuia, ci au ajuns sa hotarasca alungarea lui. Ultimele lor cuvinte cuprindeau, fara sa-si dea seama, motivul pedepsei: voi va cufundati in murdarie si necuratie, de aceea pedeapsa se cuvine cetatii voastre, iar cei care ies din ea vor fi salvati.

De aceea Allah spune: „Noi l-am salvat pe el si familia lui, in afara de sotia sa, despre care am hotarat sa fie dintre cei ramasi in urma.” Ingerii venisera la Lut in chip de oaspeti. Poporul a auzit despre ei si s-a grabit spre el cu intentii rele. Lut a inchis usa si necazul l-a apasat, dar Ingerii i-au dezvaluit adevarul: venisera sa-l salveze si sa-l scoata din mijlocul lor, iar pe ei sa-i nimiceasca. Timpul hotarat pentru pedeapsa era dimineata. I-au poruncit sa plece noaptea cu familia sa, in afara de sotie, care avea sa primeasca soarta poporului. El a plecat noaptea cu familia si au fost salvati.

Dimineata, pedeapsa s-a abatut asupra poporului. Allah le-a rasturnat locuintele si a facut sa cada asupra lor pietre de lut ars, una dupa alta, insemnate si pastrate la Domnul tau. „Am facut sa cada asupra lor o ploaie. Cat de rea a fost ploaia celor preveniti!” Cat de rea era ploaia lor si cat de aspra pedeapsa! Fusesera avertizati, dar nu luasera aminte si nu se oprisera, asa ca Allah i-a lovit cu pedeapsa grea.