An-Naml · 27:42–44

Versetele 42 la 44

Cand regina a ajuns la Sulayman, acesta i-a aratat tronul pe care, dupa stiinta ei, il lasase in tara sa. I s-a spus: „Asa este tronul tau?”, adica stim ca ai un tron maret; seamana el cu acesta pe care ti-l aratam? Ea a raspuns: „Parca ar fi el.” Raspunsul arata inteligenta si agerimea ei: nu a spus categoric ca era acelasi, fiindca fusese schimbat, dar nici nu l-a negat, fiindca il recunoscuse. A rostit o formulare care putea insemna ambele lucruri si era adevarata in ambele privinte.

Sulayman s-a mirat de agerimea si judecata ei si I-a multumit lui Allah ca ii daruise lui mai mult decat ei: „Noua ni s-a dat stiinta inaintea ei”, adica ni s-au daruit calauzirea, judecata si hotararea inaintea acestei regine, „si eram deja supusi”. Aceasta este calauzirea folositoare si fundamentala. Este posibil si ca acestea sa fie cuvintele reginei din Saba: cunosteam domnia lui Sulayman, autoritatea si puterea sa sporita dinaintea acestei intamplari, in care am vazut ca putea aduce tronul de la mare departare. Ne-am plecat lui si am venit supusi, recunoscandu-i autoritatea.

„Ceea ce adora in afara lui Allah o impiedicase” sa intre in Islam. Altfel, ea avea destula inteligenta si agerime pentru a cunoaste adevarul si a-l deosebi de falsitate, dar convingerile false indeparteaza vederea inimii. „Caci ea apartinea unui popor necredincios”: a ramas pe religia lor, deoarece este rar ca un om sa se desprinda singur de religia si obiceiul neamului sau, chiar daca prin mintea sa vede ratacirea si greseala celor din jur. De aceea nu era de mirare ca ramasese in necredinta pana atunci.

Sulayman a vrut sa-i arate din puterea stapanirii sale ceea ce uimeste mintile, asa ca i-a poruncit sa intre in palatul inalt si spatios, facut din sticla, pe sub care curgeau rauri. „I s-a spus: Intra in palat! Cand l-a vazut, l-a socotit o intindere de apa”, deoarece sticla era atat de limpede incat apa de dedesubt parea ca ar curge fara nimic deasupra. „Si si-a descoperit gambele” ca sa paseasca prin apa. Aceasta arata din nou agerimea si buna ei cuviinta: nu a refuzat sa intre unde fusese invitata, stiind ca fusese chemata pentru a fi cinstita si ca domnia si randuiala lui Sulayman se intemeiau pe intelepciune. Dupa tot ceea ce vazuse, nu avea in inima nici cea mai mica banuiala ca intrarea i-ar aduce rau.

Cand s-a pregatit sa paseasca, i s-a spus: „Este un palat pardosit cu placi de sticla”, asa ca nu trebuia sa-si descopere gambele. Cand a ajuns la Sulayman si a vazut cele vazute, a cunoscut Profetia si Mesajul lui, s-a cait si a parasit necredinta: „O, Domnul meu, mi-am nedreptatit sufletul si ma supun impreuna cu Sulayman lui Allah, Domnul lumilor.”

Aceasta este ceea ce Allah ne-a istorisit despre regina din Saba si despre cele petrecute intre ea si Sulayman. Celelalte ramificatii nascocite si relatari israelite nu tin de explicarea Cuvantului lui Allah. Certitudinea cu privire la ele depinde de o dovada cunoscuta si ferita de eroare, iar relatarile transmise in aceasta privinta, toate ori cele mai multe, nu indeplinesc aceasta conditie. De aceea, prudenta deplina cere sa ne indepartam de ele si sa nu le introducem in tafsir. Allah stie cel mai bine.