An-Naml · 27:38–41

Versetele 38 la 41

Sulayman stia ca ei aveau sa vina negresit, asa ca le-a spus djinnilor si oamenilor aflati langa el: „Care dintre voi imi va aduce tronul ei inainte ca ei sa vina la mine supusi?”, pentru ca el sa poata dispune de tron inainte ca ei sa intre in Islam, dupa care averile lor n-ar mai fi fost ingaduite pentru el.

„Un 'ifrit dintre djinni a spus”; 'ifritul este cel foarte puternic, activ si energic. „Eu ti-l voi aduce inainte sa te ridici de la locul tau. Sunt puternic si vrednic de incredere pentru aceasta.” Se pare ca Sulayman se afla atunci in ash-Sham, iar intre el si Saba era un drum de patru luni, doua la dus si doua la intors. Cu toate acestea, 'ifritul s-a angajat sa aduca tronul, cu toata marimea, greutatea si departarea lui, inainte ca Sulayman sa se ridice din adunarea sa. Adunarile lungi tineau de obicei cea mai mare parte a diminetii, cam o treime de zi; aceasta era durata maxima obisnuita, desi unele adunari puteau fi mai scurte ori mai lungi. Un singur supus al acestui rege maret avea asemenea putere, iar altul l-a intrecut.

„Cel care avea stiinta din Carte a spus.” Comentatorii au spus ca era un om drept si invatat aflat langa Sulayman, numit Asif ibn Barkhiya. El cunostea Numele cel mai mare al lui Allah, prin care, daca este chemat, raspunde, iar daca este rugat, daruieste. „Eu ti-l voi aduce inainte ca privirea sa ti se intoarca”, adica il voi chema pe Allah prin acest Nume, iar tronul va veni pe loc. El L-a chemat, iar tronul a fost adus. Allah stie mai bine daca acesta este sensul, sau daca omul avea o stiinta din Carte prin care putea aduce ceva de la mare departare si putea implini ceea ce era foarte greu.

„Cand l-a vazut asezat inaintea sa”, Sulayman L-a laudat pe Allah pentru Puterea daruita si pentru inlesnirea lucrurilor. El a spus: „Aceasta este din Harul Domnului meu, ca sa ma incerce daca sunt recunoscator sau nerecunoscator.” Este o incercare pentru mine. Stapanirea, autoritatea si puterea nu l-au inselat, asa cum ii insala de obicei pe regii ignoranti, ci a stiut ca erau o incercare de la Domnul sau si s-a temut sa nu ramana nerecunoscator fata de aceasta Binefacere.

Apoi a aratat ca multumirea nu-I aduce folos lui Allah, ci celui care multumeste: „Cel care multumeste o face pentru sine, iar cel care este nerecunoscator sa stie ca Domnul meu este de Ajuns pentru Sine, Generos.” Allah nu are nevoie de faptele lui, iar Generozitatea si Bunatatea Lui ajung atat la cel recunoscator, cat si la cel nerecunoscator. Totusi, recunostinta atrage sporirea Binefacerii, iar nerecunostinta atrage indepartarea ei.

Apoi Sulayman le-a spus celor din jur: „Schimbati-i infatisarea tronului”, adica modificati-l prin adaugare, micsorare si altele asemenea, „sa vedem”, punandu-i la incercare agerimea, „daca va fi calauzita sa-l recunoasca”, dovedind ca este inteligenta, atenta si vrednica de domnie, „ori va fi dintre cei care nu sunt calauziti”.