An-Naml · 27:32–35

Versetele 32 la 35

Ca semn al hotararii si intelepciunii ei, regina i-a adunat pe mai-marii statului si pe oamenii de seama ai regatului si le-a spus: „O, capetenii, sfatuiti-ma cu privire la aceasta treaba”, spuneti-mi cum sa raspundem: sa-l ascultam si sa ne supunem sau ce sa facem? „Eu nu iau nicio hotarare pana cand nu sunteti de fata”, adica nu hotarasc nimic fara parerea si sfatul vostru.

Ei au spus: „Noi avem putere si suntem razboinici aprigi.” Daca ii respingi chemarea si nu-l asculti, suntem puternici si pregatiti de lupta. Pare ca erau inclinati spre aceasta parere, care, daca ar fi fost urmata pana la capat, le-ar fi adus nimicirea. Totusi, nu s-au oprit la ea, ci au spus: „insa porunca este a ta”, pentru ca ii cunosteau cumpatarea, hotararea si sinceritatea fata de ei. „Vezi deci ce vei porunci”, gandeste bine si hotaraste.

Regina a aratat urmarea rea a luptei: „Cand regii intra intr-o cetate, o strica”, prin omor, robire, praduirea averilor si daramarea cladirilor, „si ii umilesc pe oamenii ei de cinste”, facandu-i pe stapani si pe nobili cei mai injositi. Prin urmare, lupta nu era o parere buna. Ea nu avea sa se supuna insa inainte de a-l pune la incercare, trimitand pe cineva care sa cerceteze starea lui si sa se intoarca cu o veste pe care sa-si intemeieze hotararea.

De aceea a spus: „Eu le voi trimite un dar si voi astepta sa vad cu ce se intorc trimisii.” Va ramane el la cuvantul sau ori darul il va amagi si il va face sa-si schimbe hotararea? Care este starea lui si care este starea ostirilor sale?