An-Naml · 27:20–26

Versetele 20 la 26

Apoi Allah mentioneaza un alt exemplu al felului in care Sulayman se adresa pasarilor. „El a cercetat pasarile.” Aceasta arata hotararea, fermitatea, buna organizare a ostirilor si buna administrare a treburilor mici si mari. Nu a neglijat nici macar cercetarea pasarilor, ca sa vada daca erau toate prezente ori lipsea vreuna si daca fiecare se afla la locul stabilit. Acesta este sensul evident al versetului.

Nu exista nicio dovada pentru afirmatia raspandita in unele carti de tafsir, potrivit careia Sulayman ar fi cautat pupaza fiindca ea i-ar fi aratat unde se afla apa, vazand-o sub straturile groase ale pamantului. Dimpotriva, atat dovada rationala, cat si formularea versetului arata neintemeierea acestei idei. Experienta cunoscuta arata ca aceste animale nu au o vedere neobisnuita prin care sa vada apa sub pamant; daca pupaza ar fi avut aceasta insusire, Allah ar fi mentionat-o, fiind una dintre cele mai mari Minuni.

Si formularea textului ar fi spus atunci ca Sulayman a cautat pupaza pentru a afla unde se gasea apa, apoi, negasind-o, a rostit acele cuvinte, ori ar fi folosit formulari precum „a cautat pupaza” sau „s-a interesat de ea”. In schimb, textul spune ca el a cercetat pasarile, adica pe cele prezente si pe cele absente si locurile in care trebuiau sa ramana. Pe de alta parte, Sulayman nu avea nevoie disperata de apa, ca sa depinda de presupusa iscusinta a pupezei. Avea la dispozitie diavoli si djinni puternici, capabili sa-i sape apa oricat de adanca ar fi fost, iar Allah ii supusese vantul, care strabatea intr-o dimineata drumul unei luni si intr-o seara drumul unei luni. Cum ar fi avut nevoie de pupaza?

Aceste interpretari, repetate in unele tafsiruri si ajunse foarte cunoscute, au fost preluate fara deosebire din relatarile fiilor lui Israel. Cel care le-a transmis nu a observat ca ele contrazic sensul corect, apoi cei de mai tarziu le-au primit de la cei de dinainte, pana cand au ajuns sa fie socotite adevarate si astfel asemenea pareri gresite au patruns in unele comentarii.

Omul intelept stie ca acest Coran arab limpede se adreseaza tuturor oamenilor, invatatilor si celor neinvatati, si le porunceste sa cugete la sensurile sale potrivit limbii arabe cunoscute, pe care arabii adevarati nu o ignora. Daca este transmisa o parere de la altcineva decat Trimisul lui Allah, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, ea trebuie judecata dupa acest principiu: daca se potriveste cu el si formularea o sustine, poate fi primita; daca formularea ori sensul, sau amandoua, i se impotrivesc, ea trebuie respinsa si socotita falsa, deoarece exista un principiu limpede, cunoscut din sensul si indicatia cuvintelor, care o contrazice.

Faptul ca Sulayman a cercetat pasarile si a observat lipsa pupezei arata fermitatea lui, buna administrare personala a stapanirii, agerimea si atentia sa: a remarcat lipsa acestei pasari mici. „De ce nu vad pupaza? Oare este dintre cei absenti?”, adica nu o vad fiindca nu am observat-o, ea fiind ascunsa printre aceste fapturi numeroase sau lipseste fara ingaduinta si fara porunca mea?

S-a maniat pentru lipsa ei si a amenintat-o: „O voi pedepsi aspru”, dar fara sa ajunga la omor, „sau o voi injunghia, daca nu-mi aduce o dovada limpede”, adica un motiv vadit care sa-i justifice absenta. Aceasta arata evlavia si dreptatea sa desavarsita: nu a jurat pur si simplu sa o pedepseasca ori sa o omoare, caci o asemenea pedeapsa ar fi fost indreptatita numai daca exista pacat si incalcare. Era cu putinta insa ca pasarea sa aiba o scuza limpede, de aceea el a facut aceasta exceptie, din evlavie si intelepciune.

„Dar ea nu a zabovit mult” si s-a intors. Aceasta arata respectul ostirilor fata de Sulayman, puterea stapanirii sale asupra lor si ascultarea lor. Chiar daca pupaza avea un motiv intemeiat, nu a indraznit sa lipseasca prea mult. Ea i-a spus lui Sulayman: „Am aflat ceea ce tu nu ai aflat”, adica am o stiinta pe care tu nu o ai, in pofida vastitatii si inaltimii stiintei tale, „si iti aduc din Saba o veste sigura”, o veste neindoielnica despre tribul cunoscut din Yemen.

Pupaza a explicat: „Am gasit o femeie care domneste peste ei”, peste tribul Saba. „Ei i s-a daruit din toate”, adica tot ceea ce primesc de obicei regii: averi, arme, ostiri, fortarete, cetati si altele asemenea. „Si are un tron maret” pe care sadea, un tron urias si impunator. Marimea tronului arata intinderea stapanirii, puterea si multimea oamenilor sai de sfat.

„Am gasit-o pe ea si pe poporul ei prosternandu-se soarelui in locul lui Allah”, adica erau politeisti si adorau soarele. „Shaytan le-a infrumusetat faptele”, astfel incat au vazut falsitatea lor ca adevar, „si i-a abatut de la Cale, astfel incat nu sunt calauziti”. Cel care socoteste adevar ceea ce urmeaza nu mai doreste calauzirea pana cand convingerea lui nu se schimba.

Apoi pupaza a spus: „Oare nu trebuie ei sa se prosterneze lui Allah, care scoate la iveala ceea ce este ascuns in ceruri si pe pamant?” Allah cunoaste tainele ascunse in toate tinuturile cerurilor si pamantului: fapturile minuscule, semintele, ceea ce ascund inimile. El scoate la iveala ceea ce este ascuns in pamant si in cer, coborand ploaia si facand plantele sa rasara, iar la sunetul Trambitei va scoate la iveala ceea ce pamantul ascunde, cand mortii vor iesi pentru a fi rasplatiti dupa faptele lor. „El cunoaste ceea ce ascundeti si ceea ce dezvaluiti.”

„Allah, nu exista nicio divinitate in afara de El.” Numai Lui I se cuvin adorarea, intoarcerea cu cainta, smerenia si iubirea adorarii. El singur este vrednic de adorare, datorita Insusirilor Sale desavarsite si Binefacerilor Sale, care cer acest devotament fata de El. El este „Domnul Tronului maret”, acoperisul fapturilor, care cuprinde cerurile si pamantul. Inaintea acestui Stapan, cu putere nemasurata si rang maret, trebuie sa se smereasca, sa se prosterneze si sa se plece orice faptura. Pupaza a scapat de amenintare prin aceasta veste importanta, iar Sulayman s-a mirat ca ea ii fusese necunoscuta.