An-Naml · 27:15–19

Versetele 15 la 19

In acest Coran, Allah mentioneaza si lauda Binefacerea Sa fata de Dawud si de fiul sau Sulayman, carora le-a daruit o stiinta vasta, dupa cum arata folosirea formei nehotarate a cuvantului arab pentru „stiinta”. El spune in alta parte: „Si aminteste-i pe Dawud si pe Sulayman, cand au judecat cu privire la ogorul in care turma unor oameni intrase noaptea, iar Noi am fost Martori la judecata lor. Noi l-am facut pe Sulayman sa inteleaga hotararea, iar fiecaruia i-am daruit judecata si stiinta” [al-Anbiya, 21:78-79]. Amandoi I-au multumit Domnului lor pentru marea Binefacere a stiintei si au spus: „Toata lauda Ii apartine lui Allah, care ne-a favorizat fata de multi dintre robii Sai credinciosi.” L-au laudat pe Allah pentru ca i-a facut credinciosi si oameni ai fericirii, fiind dintre alesii lor.

Nu exista indoiala ca oamenii credintei au patru trepte: cei drepti; deasupra lor, martirii; deasupra acestora, cei cu credinta deplina si adevarata; iar deasupra tuturor, Profetii. Dawud si Sulayman se numara printre alesii Trimisilor. Desi treapta lor se afla sub cea a celor cinci Trimisi inzestrati cu hotarare neclintita, ei fac parte dintre Trimisii nobili si virtuosi, pe care Allah ii pomeneste in Cartea Sa cu lauda si apreciere. De aceea L-au laudat pentru aceasta treapta. Semnul fericirii robului este sa-I multumeasca lui Allah pentru binefacerile religioase si lumesti, sa vada ca toate vin de la Domnul sau si sa nu se mandreasca ori sa se admire pe sine pentru ele, ci sa inteleaga ca ele cer multa recunostinta.

Dupa ce i-a laudat pe amandoi impreuna, Allah il mentioneaza in mod deosebit pe Sulayman si unele dintre Binefacerile care i-au fost daruite numai lui. El a primit o putere si o stapanire mare si lucruri pe care tatal sau nu le avusese. Binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra amandurora.

„Sulayman l-a mostenit pe Dawud”, adica i-a mostenit stiinta si Profetia si a adaugat la stiinta tatalui sau ceea ce Allah il invatase in mod deosebit. Se poate ca el sa fi invatat de la tatal sau ceea ce acesta cunostea, pe langa stiinta pe care o avea deja in timpul vietii lui Dawud, dupa cum arata cuvintele: „Noi l-am facut pe Sulayman sa inteleaga hotararea.”

Sulayman a spus, multumindu-I lui Allah si vorbind despre Binefacerea Lui: „O, oameni, am fost invatati graiul pasarilor.” El intelegea ceea ce spuneau pasarile si le putea vorbi, asa cum a vorbit cu pupaza si aceasta i-a raspuns si asa cum a inteles cuvantul furnicii catre celelalte furnici. Nimeni in afara lui Sulayman nu a primit aceasta. „Si ni s-a daruit din toate”, adica Allah ne-a dat numeroase binefaceri si mijloace de stapanire, putere si autoritate, cum nu i-a dat nimanui dintre oameni. De aceea el L-a rugat pe Domnul sau: „Daruieste-mi o stapanire cum nu va mai avea nimeni dupa mine” [Sad, 38:35]. Allah i-a supus diavolii, care savarseau pentru el lucrari pe care ceilalti nu le puteau face, si i-a supus vantul, a carui calatorie de dimineata era cat o luna, iar cea de seara cat o luna. „Cu adevarat, acesta este Harul vadit”, o Binefacere limpede. Astfel, Sulayman a recunoscut pe deplin Binefacerea lui Allah.

„Ostirile lui Sulayman, alcatuite din djinni, oameni si pasari, au fost adunate inaintea lui si au fost tinute in randuri.” Ostirile lui uriase si felurite - dintre fiii lui Adam, djinni, diavoli si pasari - au fost stranse pentru el. Cei din frunte erau tinuti pe loc pana ii ajungeau cei din urma, iar ostirile erau randuite si tinute in ordine la mers, la oprire, la plecare si la asezare. Sulayman pregatise totul si randuise pentru fiecare locul sau. Toate aceste ostiri ascultau porunca lui, nu se puteau razvrati impotriva lui si nici nu puteau refuza. Allah spune: „Acesta este darul Nostru; daruieste ori opreste, fara socoteala” [Sad, 38:39]. Cu aceasta mare ostire el a pornit intr-una dintre calatoriile sale.

„Cand au ajuns in Valea Furnicilor, o furnica a spus”, sfatuindu-si semenii: „O, furnicilor, intrati in locuintele voastre, ca nu cumva Sulayman si ostirile lui sa va striveasca fara sa-si dea seama.” Furnica le-a sfatuit si le-a facut sa auda. Se poate ca ea singura sa le fi chemat pe toate, iar Allah sa le fi daruit furnicilor un auz neobisnuit, caci un singur glas a ajuns la furnicile care umpleau valea; aceasta ar fi una dintre minunile uimitoare. Sau poate le-a spus celor din jur, iar vestea a fost transmisa din unele in altele pana a ajuns la toate. Le-a invatat si mijlocul de aparare: intrarea in locuinte. Le-a spus cine erau Sulayman si ostirile sale, cat de mare era stapanirea lui, apoi i-a scuzat: daca le-ar fi strivit, n-ar fi facut-o intentionat si nici nu si-ar fi dat seama.

Sulayman a auzit vorbele furnicii si „a zambit, amuzat de vorbele ei”, uimit de sfatul, elocventa si buna ei exprimare. Asa erau Profetii: aveau purtare desavarsita si se mirau atunci cand exista motiv de mirare, dar nu treceau dincolo de zambet. Cel mai adesea, rasul Trimisului lui Allah, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, era un zambet.²¹ Un ras zgomotos arata usuratatea mintii si lipsa bunei-cuviinte, iar a nu zambi si a nu te mira de ceea ce este uimitor arata asprime si impietrire. Trimisii sunt cu mult deasupra ambelor purtari.

Sulayman a spus, multumindu-I lui Allah pentru treapta la care il ridicase: „O, Domnul meu, insufla-mi”, adica inspira-ma si ajuta-ma, „sa fiu recunoscator pentru Binefacerea Ta, pe care ai revarsat-o asupra mea si asupra parintilor mei”. Binefacerea daruita parintilor este si o binefacere pentru copil. El I-a cerut Domnului sa-l ajute sa multumeasca neincetat pentru binefacerile religioase si lumesti daruite lui si parintilor sai. „Si sa savarsesc fapte drepte de care Tu sa fii multumit”, adica fa-ma sa implinesc fapte potrivite Poruncii Tale si savarsite cu sinceritate pentru Tine, ferite de ceea ce le strica ori le micsoreaza. „Si, prin Mila Ta, primeste-ma printre robii Tai drepti”, adica prin Mila Ta, din care face parte Paradisul, alatura-ma robilor Tai drepti, caci Mila este randuita celor drepti, oricare ar fi treptele si rangurile lor. Acesta este modelul pe care Allah il ofera despre starea lui Sulayman cand a auzit cuvantul si chemarea furnicii.